Prima traducere din limba daneză în limba română a unei opere kierkegaardiene integrale. „Cărţulia” pseudonimă Fărâme Filozofice, semnată de Johannes Climacus, dezbate atât probleme noi, cât şi unele teme şi concepte kierkegaardiene prezentate în scrieri pseudonime anterioare. Este abordat din nou raportul dintre: creştinism / elenism, credinţă / cunoaştere, concepţie religioasă / filozofică, imanenţă / transcendenţă. Este definit conceptul-cheie de „clipă”, momentul în care timpul / vremelnicia intersectează veşnicia. Sunt readuşi realist la viaţă Socrate, ca reprezentant al elenismului păgân (religiozitatea A) şi Hristos, reprezentantul creştinismului (religiozitatea B). Socrate, dascălul, care prin metoda sa ajută discipolul să descopere adevărul pe care acesta deja îl poseda, şi Hristos, învăţătorul divin, care vrea să ridice discipolul – din neadevăr – la sine şi să îl mântuiască de păcat. Factorul hotărâtor este, în acest caz, raportul insului cu Hristos şi nu ceea ce ştie el despre Hristos. Istoricul nu poate fi perceput nemijlocit, evenimentul istoric aparţine întotdeauna trecutului iar mărturia istoricului are caracterul iluzoriu al devenirii – pe care nu ne putem bizui.