Søren Kierkegaard tradus în limba română

Glosar kierkegaardian danez – român. 1001 de cuvinte.

„The limits of my language are the limits of my world.” L. Wittgenstein

Rezumat: Articolul introductiv la acest Glosar este compus din trei (III) părţi:

I) „Epilog neştiinţific impresionist la traducerea câtorva opere (pseudonime) kierkegaardiene. Original şi `traducere originală`. Rolul traducerilor şi al limbii textului original.”

II) „Prolog explicativ privind principiile generale ale Glosarului - excepţii.”

III) Glosarul per se.

I) Epilog neştiinţific impresionist la traducerile câtorva opere kierkegaardiene.

„Nimeni nu va putea deveni un mare poet bulgar vreodată” scria ziaristul italian L.L. acum vreo o sută de ani. Nu din motiv că L.L. ar fi avut ceva împotriva vecinilor noştri de la sud, ci fiindcă, explică el, nimeni nu poate deveni un mare poet dacă scrie într-o limbă vorbită doar de câteva milioane de oameni într-o ţară puţin integrată în contextul european. Cât de „mari” ar fi devenit, ne aventurăm să generalizăm, scriitori ca: Franz Kafka, dacă ar fi scris în cehă? Joseph Conrad (alias Józef Korzeniovsky) dacă ar fi scris în poloneză, Eugen Ionesco (alias E. Ionescu) dacă ar fi scris în română, Vladimir Nabokov, dacă n-ar fi scris (şi) în engleză, sau James Joyce, dacă ar fi scris în irlandeză?

Două cunoscute opere kierkegaardiene: Philosophiske Smuler (Fărâme Filozofice) şi Begrebet Angest (Conceptul de Anxietate), traduse de mine la sfârşitul anilor 1990, au fost puse iniţial în vânzare la librăria C. A. Reitzel din Copenhaga în Iunie 1844.Tirajul de circa 525 de exemplare, al fiecărei opere, nu a fost repede epuizat. În 1844 populaţia Danemarcei era, conform statisticilor, de aproximativ 1.300.000 de suflete; dintre care circa 121.000 locuiau în Copenhaga. Cum poate deveni „mare autor” (întrebăm şi noi) un autor care locuieşte într-o ţară mică (o pătrime din suprafaţa României), ai cărei cetăţeni nu i-au prea cumpărat (şi nici prea înţeles) cărţile?

Că Rilke, Unamuno şi alte câteva celebrităţi vor fi învăţat daneza ca să-l poată citi pe SK în original este un fapt, pe cât de lăudabil, pe atât de singular. Kierkegaard a trezit şi trezeşte mai puţin interes la el în ţară decât în străinătate - unde este, bineînţeles, studiat şi cunoscut graţie traducerilor. Majoritatea celor 10.000 de pagini scrise de SK, parcă în transă, în decursul celor 17 ani creativi au fost traduse în mii/milioane de exemplare; începând cu limbile majore europene şi continuând într-un număr necunoscut de limbi „mai îndepărtate” geografic şi lingvistic.

Fie oare succesul unui autor direct proporţional numărului de limbi şi exemplare în care a fost tradus? Nu ştim oare cu toţii că o traducere este o simplă imitaţie, pururi inferioară originalului? Cum ar arăta, pe de altă parte, civilizaţia europeană fără traduceri, fără „osmoza” şi dialogul textului original cu cel tradus? Fie oare, uneori, traducerea mai importantă decât originalul – în recepţia operei?

· Original şi „traducere originală”

Argentinianul Jorge Luis Borges, cunoscut nu „numai” ca scritor şi eseist ci (de unii) şi ca traducător - din Kafka, V. Woolf, Joyce, Faulkner, E.A. Poe, Apollinaire - afirmă într-un eseu autobiografic din 1970, că pe Cervantes (Don Quijote de la Mancha) l-a citit întâi în traducere engleză, şi că această traducere i-a plăcut de fapt mai mult decât versiunea originală spaniolă a romanului, citită de el abia mai târziu. Operele lui Italo Calvino au avut - se zice - mai mulţi cititori şi succes în traducere engleză decât în italiana originală... în ciuda concepţiei că traducătorul nu oferă – prin traducerea sa - (altceva decât) propria sa interpretare (subiectivă) a textului original.

Să revenim însă la SK şi, mai precis, la traducerile operei: Begrebet Angest [Conceptul Angest]. Opera, publicată original în 1844, a fost tradusă recent (2014) în engleză cu titlul: The Concept of Anxiety.

Mulţi cititori de azi (poate chiar danezi) socotesc traducerea în engleză din 2014 mai sus mai accesibilă - poate chiar preferabilă textului original danez. Nu numai datorită experienţei şi talentului de traducător al scoţianului Alastair Hannay, ci şi graţie „transparenţei” versiunii lui, accesibilităţii ei mărite, limbajului ei „mai accesibil” (pentru cititorul de azi) decât limbajul original sau cel al primei traduceri în engleză. Findcă nu uităm faptul că traducerea (lui Hannay) este a patra traducere, europeană, a acestei opere – aceasta fiind precedată de:

1) cea franceză: a lui Knud Ferlov şi Jean-J Gateau, 1935

2) cea americană, a lui Walter Lowrie, 1944 şi

3) cea, din nou, americană a lui Reidar Thomte & Albert B. Andersen, 1980.

Se pare că o a doua/treia traducere a unei aceeaşi scrieri are ades mai multe şanse de succes decât prima. Poate şi din motiv că ultima traducere poate folosi traducerile antecedente nu doar ca modele de inspiraţie, ci (pardon de expresie) şi ca pe un soi de ciorne - care pot şi trebuie îmbunătăţite. A doua sau a treia traducere a unei opere „clasice” oglindeşte poate mai limpede faptul că traducătorul acesteia este mai conştient de faptul că – spre deosebire de versatilitatea propriei sale traduceri, de avantajul de a o putea ameliora la infinit, pe măsură ce devine mai experimentat, ca traducător şi înţelege mai bine textul original – textul original trebuie să rămână pururi imuabil, deoarece este „proprietatea particulară” a autorului. Traducerea îşi poate permite însă uneori să „ilumineze” secvenţe mai puţin transparente ale textului original.

O nouă alternativă „translatorială” interesantă, diferită oarecum de arhicunoscuta formulă: Traduttore traditore (= traducătorul trădează originalul), ne este prezentată (tot de) J. L. Borges (ale cărui idei inovative le-am menţionat şi cu alte ocazii). Una dintre ideile sale fiind că: „originalul este infidel traducerii” - că o traducere poate fi uneori mai fidelă viziunii operei decât însuşi originalul. Că, uneori, o traducere este „cu atât mai frumoasă cu cât este mai infidelă originalului”. Traducătorul contemporan este astfel amnistiat de crima trădării textului original şi este chiar încurajat să comită uneori „infidelităţi creative”, să considere (uneori) originalul în sine „oarecum neterminat”; „manevre”, am putea spune, acceptabile câtă vreme ele insuflă viaţă şi relevanţă nouă operei traduse. Traducătorul este, tot aşa, sfătuit să nu încerce să devină sclavul „intenţiei autorului” – intenţie pe care (odată ce autorul a decedat) el nu are de unde să o cunoască. Ceea ce nu înseamnă că o operă (literară) ar avea un „termen de garanţie”, care îndată ce este depăşit, sau după ce autorul a decedat, ea să devină automat, cfr. exprimării lui J. Milton, un „lucru absolut mort”.

*Enigma oului şi a găinii

Devine deci poetul, filozoful, teologul, etc. Kierkegaard celebru fiindcă a fost tradus, sau a fost tradus fiindcă era celebru? Devine o carte cu atât mai bună cu cât este mai (re)citită, tradusă, sau a trecut prin mai multe mâini? Vestea bună (pentru bulgari şi alte „mici” naţionalităţi şi limbi materne „exotice”) este că SK cel puţin (a cărui persoană socială nu trebuie identificată cu cea a autorului) a scris în limba sa maternă o operă a cărei profunzimi ideatice este, în mare parte, încă necunoscută, neexplorată şi neînţeleasă. Că a putut deveni un mare poet, filozof, teolog, psiholog, fără să folosească o limba de circulaţie mondială; fără să-l intereseze dacă limba cărţilor sale avea să influenţeze răspândirea şi comercializarea operelor – sau „judecata posteritatăţii”. Kierkegaard a refuzat, din studenţie, să se conformeze regulamentului „programei de învăţământ al Facultăţii de Teologie” de a-şi scrie teza doctorală în limba latină. Regulament cu atât mai nepotrivit în cazul unei teze concepută oarecum ironic la adresa ironiei elene a lui Socrate. Cum ar fi şi putut fi ironic în latină? Cine s-ar încumeta, chiar în epoca noastră „telefonizată” şi computer tehnologizată, să scrie o dizertaţie de cca. 270 de pagini: „Despre conceptul de ironie, cu permanentă referire la Socrate”, doar ca să fie numit „magistru”?

II) Prolog explicativ asupra Glosarului; şi a două excepţii.

Glosarul de faţă cuprinde traducerea română a unui modest număr (1001) de termeni kierkegardieni, (mai) dificil de înţeles, de care m-am „poticnit” personal în decursul traducerilor mele. (Unii dintre termenii citaţi pot fi întâlniţi şi în recentele „Comentarii” – daneze - la Søren Kierkegaards Værker 7, Gyldendal 2017, ale lui Niels Jørgen Cappelørn). Scopul glosarului este de a „demistifica” şi „contemporaneiza” oarecum terminologia lui SK, a „normaliza” măcar o infimă parte a expresiilor (şi operelor) pentru ochiul/urechea cititorului (traducătorului, cercetătorului) român al versiunii daneze. În speranţa ca scrierile danezului, limbajul său, peren deja dăltuite în literatura (filozofia, teologia, etc.) europeană, să poată exercita - asupra cititorilor români - un efect (vag măcar) asemănător celui produs, acum 180 de ani, în Danemarca de versiunea lor originală. Cum şi pentru a pune la dispoziţia celor în general interesaţi, de textul danez, un ghid practic, „de buzunar”, în care să poată găsi iute cuvântul/expresia căutat/ă. Fiind deci vorba de un simplu „carneţel de prim ajutor”, am evitat - cu puţine excepţii - atât explicaţii „savant-comprehensive” cât şi complicarea acestuia cu sursele etimologice (elene, latine, sanscrite, sau saxone) ale cuvintelor traduse.

Glosarul nu face, fireşte, „concurenţă” celor 40.000 de cuvinte ale Dicţionarului Danez-Român din 1984 – al lui: P. Høybye, Valeriu Munteanu & Emma Kjærulf, axat bineînţeles, general, pe limba daneză actuală.

Pentru cititorul special interesat de vocabularul lui SK, bogăţia de cuvinte a dicţionarului lui V. Munteanu & Co. poate tărăgăna, într-un sens, găsirea rapidă a expresiilor/termenilor („exclusiv”) kierkegaardieni. Pentru cei în general interesaţi de dicţionare terminologice kierkegaardiane mai cuprinzătoare, menţionez câteva titluri - în limba daneză şi engleză:

În limba daneză, Terminologisk Ordbog, 1936, de Jens Himmelstrup. Foarte informativ. Dezavantajul acestuia (pt. cititorii români), în afara faptului de-a fi în daneză, este că explicaţiile lui Himmelstrup sunt, uneori, atât de „molipsite” de stilul lui SK încât devin adesea la fel de ermetice ca termenii explicaţi.

În limba engleză doi autori (tot) danezi: Niels & Marie Thulstrup, au publicat în 1980, respectiv 1988, 2 volume intitulate:

- Concepts and Alternatives in Kierkegaard., şi

- Some of Kierkegaard’s Main Categories.

Australianca Julia Watkin îşi publică, în 2001:

- Historical Dictionary of Kierkegaard’s Philosophy. (Personal, n-am găsit în cele 412 de pagini ale dicţionarului, niciodată termenul care mă interesa.)

Iar Carl Darling Buck, în 1949:

- A Dictionary of Selected Synonyms in The Principal Indo-European Languages, Univ. of Chicago Press

- Last but not least) seria: Kierkegaard’s Concepts, Vol 15; Tome I – VI, editată de: S.M. Emmanuel, W. McDonald & Jon Stewart, între 2013 – 2015.

Cea mai exhaustivă şi informativă ediţie în prezent.

Două grupe de termeni cheie, pe care nu le-am putut traduce „direct şi telegrafic” în Glosar, vor fi discutate în cele de mai jos.

Prima „grupă” a) constă din două cuvinte :(Anfægtelse şi Angest) a doua b), din patru (categorii): Jordrystelse, Paradox, Religiøsitet A & B, Stadierne.

a) Anfægtelse şi Angest.

Am preluat, în Glosar, aceste două cuvinte sub forma lor original/daneză (în română au fost traduse doar sumar), în speranţa ca ele să fie acceptate - în viitor? – sub această formă – i.e. original/daneză. Fenomen „permis şi legal” în cazul altor termeni „internaţionali” - folosiţi curent în limba lor originală. Termeni ca: Dasein, kathársis, dharma, lógos, Geworfenheit, fin de siecle.. Am considerat termenii Anfægtelse şi Angest intraductibili datorită puternicii lor „încărcături” conotative şi faptului că descriu experienţe (religioase) de viaţă care nu pot fi recunoscute sau exprimate mulţumitor în alte limbi (română). Traduşi deseori eronat (în română) ca: „tentaţie, tribulaţie, angoasă, anxietate, etc.” ei sunt – din păcate - solid încetăţeniţi şi folosiţi curent sub aceste forme. („Intraductibilitatea” termenului Angest am semnalat-o atât în prefeţele traducerilor mele cât şi – recent - într-un articol apărut în publicaţia clujană IJHI, vol. XI, No. 2, 2021, p. 61-79, asupra acestui aspect.)

b) Jordrystelse; Paradox; Religiøsitet :A & B; Stadium

Nu am putut traduce aceste patru categorii pe scurt, drept care vor fi explicate „pe lung” în cele de mai jos. Atât Religiozitatea A & B, cât şi: Stadiu: estetic, etic, religios, (discutate aici) sunt rar diferenţiate/definite precis de SK; religiozitatea A poate trece în religiozitate B, sau invers. Idem în ce priveşte stadiile de viaţă; stadiul estetic poate păstra urme din cel religios, iar cel religios poate deriva din cel etic. Un tânăr de 18 ani poate fi adânc religios, mulţi oameni maturi pot insera uşor elemente ale stadiului estetic în cel etic, etc. Deosebirile categoriale dintre aceşti termeni sunt deci ades fluide şi ambigue în opera kierkegardiană.

Prezentul glosar forţează aici oarecum nota originală, trasând hotare mai „distincte”; preferând „sensul”: „sau X – sau Y”, sensului: „atât X – cât (uneori) şi Y”. Intervenţie simplificatoare în scopul conciziei (dar „infidelă” ambiguităţii caracteristice lui SK); graniţele categoriale sunt deci aici mai distincte decât în original.

b/1 Jordrystelsen (den store) – Cutremurul de pământ (marele)

La vârsta de 25 de ani SK realizează cutremurat că motivul pentru care trei surori şi doi dintre fraţii săi mai mari muriseră de tineri şi pentru care nici el nu avea speranţă să trăiască mai mult de 33 de ani, era că întreaga familie suferea de blestemul ce plutea asupra tatălui. Copil fiind, păzind - flămând şi rebegit - oile pe câmpia aridă a Iutlandei, tatăl său îl blestemase pe Dumnezeu pentru soarta sa potrivnică. Bigotismul tatălui, inima-i grea, mustrările lui de conştiinţă – neostoite chiar la vârsta de 84 de ani, aveau să înnegureze permanent soarta lui Søren şi a familiei sale.

b/2 Paradoxet = Paradoxul

„Cur Deus homo?” (De ce s-a făcut Dumnezeu om?) – Anselm de Canterbury (1109)

„Credo quia absurdum.” (Cred tocmai fiindcă este absurd.) Tertulian (155 – 220)

Paradoxul (creştin) este că veşnicia, zeul în timp, vine/coboară pe pământ cu înfăţişare de om. Că Hristos este, în acelaşi timp, zeu şi om.

Nefiind un sistem logic încheiat, creştinismul este considerat absurd atât de raţiune cât şi de facultatea simţurilor, fiind acceptat numai de/prin credinţă – de dorinţa de a crede (în ciuda raţiunii şi simţurilor). Este credinţa în faptul că eternitatea a întretăiat şi pătruns timpul, că o fiinţă divină a devenit un om, care putea judeca, condamna, ierta şi anula păcatele altora. Paradoxul este că zeul a existat ca o fiinţă omenească ce a trăit şi murit – într-o anumită perioadă istorică - pe pământ.

b/3 Religiøsitet A og B = Religiozitate A şi B

Kierkegaard este nu numai filozof, gânditor, autor şi poet religios, ci şi teolog; ca teolog el consideră religia sa, creştinismul (monoteismul iudeo-creştin, biserica/pietismul luteran) numit de el şi: religiozitate B, drept singura religie adevărată, privilegiată şi absolută; încununarea religiozităţii. Aşa cum muzica lui J.S. Bach, un continuu Te Deum, este de negândit fără credinţa compozitorului în Dumnezeu, la fel de neconceput este opera lui Kierkegaard fără credinţa în Hristos, fără inspiraţia continuă a muzei divine.

Istoric, creştinismul este adoptat în Danemarca sub domnia lui Harald Blaatand, nu atât din motive religioase cât din interes politic. În anul 965 creştinismul devine noua religie naţională a ţării. Pentru a nu mai fi un simplu păgân fără carte şi a se înrudi religios atât cu împăratul germano-roman Carolingian cât şi cu Arhiepiscopia Hamburg – Bremen, Blaatand înlocuieşte treptat religia nordică tradiţională cu creştinismul. Puternicii aseni (zeii nordici): Thor, Odin, Loke, Freja, Heimdal, care luptau contra şarpelui Midgaard şi uriaşilor din Jøtunheim, sunt înlocuiţi de Hristos, Jahve; misterele germanice/nordice sunt treptat abandonate, adepţii politeismului vor fi, mai devreme sau mai târziu, convertiţi sau sigmatizaţi ca fiind: păgâni, necredincioşi, apostaţi, satanişti, idolatri.. ..Fr. Nietzsche, doar la două decade după moartea lui Kierkegaard scrie cât este surprins de „lipsa de gust a raselor puternice din Nordul Europei, care nu au respins barbarismul morbid al Bisericii creştine, pe Dumnezeul celor slabi al monoteismului creştin... deşi ar fi trebuit să termine cu acel produs bolnăvicios şi sleit de bătrâneţe al decadenţei.” Un Christ insultat, scuipat, biciuit, răstignit; inferior - afirmă Nietzsche – budismului; o tradiţie considerată de Nietzsche de o sută de ori mai realistă, mai veridică şi mai obiectivă.

Religiozitatea „generală”, A, este o religiozitate naturală, ne/pre-creştină. A este ades: politeistă / mistică / socratică / păgână, oarecum naivă. Religiozitatea A nu ştie ce este paradoxul, nu este bazată nici pe o doctrină religioasă scrisă (în Noul Testament, Tora sau Coran), nici pe un punct de plecare/început istoric temporal; individul A îşi închipuie că are eternitatea în sine, că se poate chiar contopi (asemeni isihastului) mistic cu divinitatea, prin rugăciune, mantra, sau asceză. Trecerea de la A la B se face printr-un salt.

Religiozitatea creştină, B, este – pt. SK - religia absolută. Marele ei merit fiind acela de a considera că omul este născut păcatos, este neadevăr şi rob al păcatului de la natură. Religiozitatea B poate deveni („denatura” în) religiozitate A când creştinismul instituţionalizat, (Biserica), credinţa creştină veritabilă devine un talmeş-balmeş de umanism şi iubire a aproapelui; sau când biserica / preotul preferă bunurile pământeşti (preoţeşti) martiriului şi ideii de imitatio Christi. Religiozitatea B este monoteistă, crede – ca Iudaismul şi Islamul - într-un singur (Dumne)zeu/Yahve creator. Kierkegaard consideră religiozitatea B mai avansată, mai puternică şi superioară religiozităţii „generale”, păgâne, A.

Criticul danez Georg Brandes (contemporan lui SK) afirmă - în eseul: „Radicalism Aristocratic” asupra lui Fr. Nietzsche - printre altele, că individul religios B al lui SK se deosebeşte radical de individul autentic al lui Nietzsche. Prin faptul că, cel dintâi, nu este o personalitate liberă, el este doar aparent eliberat. Devenind creştin adevărat (B) insul kierkegaardian (afirmă Brandes) se poate „alege într-adevăr pe sine”; el va rămâne însă veşnic răspunzător în faţa lui Dumnezeu, a păstorului, în care va trebui să creadă necondiţionat şi căruia va trebui să i se supună şi să-i dea ascultare.

b/4 Stadierne = Stadiile (vieţii)

Individul parcurge, cfr. SK, trei stadii (de dezvoltare) în decursul vieţii sale. Stadiul estetic, etic şi cel religios.

- Stadiul estetic este, într-un fel: „o lungă, imensă şi lucidă dereglare a sensurilor” (cum recomanda Arthur Rimbaud odată). Tânărul estet este rob, ca şi cum, al principiului freudian al plăcerii. Stăpânit de dorinţa de a satisface cerinţele sinelui el se înfruptă lacom din nectarul senzualităţii, frumosului, al artelor. Hedonist, egoist, iubitor de frumos şi plăceri, estetul zboară ca un fluture de la o senzaţie la alta; fie aceasta amoroasă, olfactivă, vizuală, artistic-estetică. Schimbă lejer, ca un Don Juan, o fetişcană pentru alta, fără să ţină cont dacă lezează pe cineva, fără să ştie sau să îl intereseze deosebirea dintre bine şi rău, fără să simtă remuşcări. Îi place să bea o cafea bună, să fumeze un trabuc aromat, să asculte o operă de Mozart, să vadă un balet clasic sau un spectacol burlesc; evită orice este neplăcut. Aceste trăiri sporadice, întâmplătoare, devin cu timpul - odată consumate - anoste, plictisitoare, încetează de a mai procura plăcere, îl deprimă, îl duc la spleen şi disperare. Ironia sorţii îl determină să treacă la stadiul etic.

- Stadiul etic, este al omului (familist), „integrat în societate”. Al cetăţeanului care respectă legile, codul matrimonial, constituţia; el îşi iubeşte familia, aproapele şi înţelege să deosebească absolut între binele şi răul social; se va feri să facă rău. În momentul în care, ajungând treptat la „maturitate”, legile şi contractul social încep să pălească, să-şi piardă înţelesul, când cunoaşterea omenească devine, în ochii insului, brusc mărginită, el face saltul în stadiul religios, devine, via umor, religios.

- Stadiul religios este stadiul în care individul matur devine conştient că este şi spirit; el observă - aidoma celor spuse de Hamlet lui Horaţio - că: „mai multe-s pe pământ şi-n cer decât închipuie filozofia.” Pierzând încrederea în cele lumeşti, omul religios începe să privească lumea cu teamă şi neîncredere şi să se simtă ursit oarecum veşniciei, Absolutului, cărora li se va supune – de acum încolo – total. Pentru a putea urma porunca divinităţii insul se detaşează treptat de legile şi etica omenească, ca să poată iubi – în virtutea absurdului - un singur Dumnezeu, pe Hristos. Deşi continuă să trăiască în timp, el începe să existe cu adevărat abia în clipa în care devine subit îngrijorat de soarta lui în veşnicie.

III

GLOSAR

absondre/afsondre (at)	a izola, despărţi
Abstracto, in	în general
Accesorium (lat)	amănunt, bagatelă
Adskillelse	dezbinare, separare
Adspredelse	relaxare, distracţie
Advarsel	înştiinţare, prevenire, somaţie
Afdøen fra	a muri întru, renunţa la ..vremelnicie, (a fi mort faţă de.)
Affald	renunţare, cedare
Afgjørelse	decizie, hotărâre
Afgørende	hotărât, decisiv, categoric, ferm
Afhandling	dizertaţie (scrisă), teză
afkaste (at)	a respinge, refuza, a se descotorosi
Aflad	iertare (a păcatelor), indulgenţă
Aflukke	cotlon, ungher
Afsides	izolat, periferic
Afsindig	dement, smintit, alienat mental
afskaffe (at)	a desfiinţa, lichida
Afskyet	urât (de cineva)
afsværre (at)	a se lepăda
agte paa (at)	a se gândi la
agtsom (paa)	atent (la)
ahne (at)	a bănui
Ahnen/Anelse	presimţire
Aldeles	cu/întru totul, de tot
Allehaande	tot felul, fel de fel
allermindste (ikke det..)	câtuşi de puţin, deloc
Almene (det)	universalul
Almueskole	şcoală primară
alterere (at)	a altera, schimba
Alvor(en)	seriozitate(a), serios(ul)
Analogon (gr)	analogie, proporţie
Andethed/Anderleshed	alteritate, diferenţă
Anfald	atac, asalt
Anfægtelse (A), (anfechtung, ger)	aproximativ: "a-şi face scrupule"
Anfægtelse (B), (peirasmos, gr)	aproximativ: ispită (divină), tribulaţie
Anger	(po)căinţă, regret
Angest (A)	(intraductibil!) aprox: nelinişte, strâmtorare, anxietate
Angest (B)	sens biblic: frică, temere, înfricoşare
angive (at)	a revela, dezveli
angre (at)	a regreta, a se (po)căi
Anledning	prilej, ocazie
Anlæg	(pre)dispoziţie, talent, aptitudine
Anmaselse	tupeu, impertinenţă, importunitate
Anmasselse	exigenţă, pretenţie
Anmeldelse	anunţ, comunicat; recenzie
Ansich, (an sich, ger)	în sine, pentru sine (Kant)
Anskrig	strigăt (de alarmă), alertă
Anskuelse	concepţie, vedere, viziune
Anslag (bringe i)	a considera (lua în consideraţie), a ţine cont
Anstrengelse	efort
Anstrængelse (yderste)	efort (suprem), strădanie, osteneală, (extenuare)
Anstrængt	(s)forţat
Anstød	obstacol, ofensă, şoc (bibl: piatră de poticnire)
antage (at)	a presupune, fi de părere
anvende sin tid (at)	a-şi petrece vremea
anvise (et sted)	a repartiza, hotărî, rândui (un loc)
Arbejde	muncă, trudă, lucrare
Artig	prietenos, bine crescut
Arvesynd	păcat strămoşesc
Attraa (A)	poftă, râvnă, dorinţă
Attraa (B)	atracţie, "magnetism"
Autopsi (gr)	a vedea/se convinge cu ochi proprii
bag Øret (noget)	(ceva) plănuit, calculat, intenţie (ascunsă)
Bagtrappe	scară de serviciu, secretă
barmhjertig	milos(tiv)
Barmhjertighed	îndurare, milostenie
barnagtig	pueril
Barneværk	joc de copii, fleac
barnlig	copilăros
bebude (at)	a vesti, propovădui, grăi
Bedrag	înşelătorie, amăgeală
bedrage (at)	a înşela
Bedrager	impostor
bedaare (at)	a trage pe sfoară/induce în eroare înşela
bedaare/besnakke (at)	a fermeca, impresiona / deruta, seduce
beedige det	a (se) jura că
Befordring	avansare, înaintare în grad
begavet	înzestrat, talentat
Begivenhed	întâmplare, eveniment
Begjær	dorinţă, poftă, jind
Begreb	concept, idee, categorie; părere
begribe (at)	a pricepe, a vedea, înţelege
behage (at)	a face plăcere, a da satisfacţie
behøringen/behørigt	cum se cuvine/face
bekymre (sig) (A)	a se/te îngrijora
bekymre sig (at) (B)	a fi îngrijorat (că..)
Bekymring	îngrjorare, temere
belyse (at)	a elucida, clarifica
belære (at)	a şcoli, a da sfaturi
beraabe (sig paa)	a face apel la, a lua de martor, a invoca/recurge la
beraadføre (at)	a sfătui
Besindelse	chibzuială, minte sănătoasă, cumpătare
besindig	întreg la minte, cumpătat
Beslutning	hotărâre, decizie
besnakke (at)	a convinge, îndupleca
besnærende	ademenitor
bestandig	permanent
bestandigt	consecvent
bestedt	plasat, aşezat
Bestemmelse (A)	determinaţie, determinare, categorie
Bestemmelse (B)	destinaţie, hotărâre, definiţie, rost, destin, scop
Bestemt(hed)	precis(iune)
bestikkende	tentant, atractiv, seducător
betegne	a ilustra
betimeligen	punctual, la timp
betragte	a privi atent, observa
Betragter(en)	observator, contemplator(ul)
Betragtning	consideraţie, vedere
betrygge (at)	a asigura, garanta
betrygget	calmat, liniştit
betræffende	privitor la, referitor
betræffende	referitor/privitor la
betrængt	ameninţat, critic, în pericol
Betydning	înţeles, sens, însemnătate
betænke (at)	a gândi bine, cumpăni
betænkelig	riscant, îndoielnic, dubios
betænkt	luat în consideraţie
Beundring	admiraţie
Bevidsthed	conştinţă, conştiinţă
bevise (at)	a dovedi, demonstra
Bilyd	sunet secundar/bruiat
Blaubart	barbă albastră
Blendværk	fantasmă, himeră, nălucire, miraj
blive stående (at)	a rămâne pe loc/înţepenit (la)
blæse (…) et stykke	a-i fi indiferent, a i se fâlfâi
Bonitet	natură, caracter, bunătate
borneret	cras, obtuz, mojic
Bornerethed	obtuzitate, mărginire
bortkaste (at)	a respinge, a se lepăda de
briste (at)	a plesni, crăpa, a se sparge, fărâma
Brudejomfru	mireasă
bruge tiden (at)	a petrece/folosi timpul
bryde trætten (at)	a pune capăt sfadei, controversei
bygge paa (at)	a se baza/întemeia pe
bærestens	doar, numai
Bæven	(cu)tremur(ătură)
Bølgepiger	9 nimfe/zeiţe ale apelor - cfr. mit. Nordice
Bøn	rugăciune, rugăminte
Børs	portofel
christelige Orthodoxie (den)	ortodoxismul creştin
Christendom	creştinism (paulinian monoteist), religia creştină
Christenhed	creştinătate (geografică!, lumea (aşa numit!) creştină
Climacus (Johannes)	Scărarul (Ioan)
Collision (den autopathiske)	coliziune (în care individul este el însuşi implicat)
commensurabel derfor	compatibil cu
Conceptionen	conceperea, însărcinarea
Concretionen	concretizarea
Confinium	confiniu, hotar, zonă de trecere, tranziţie
confundere (at)	a confunda
consulere (at)	a consulta, cere sfat/părere
Cotume	cutumă, obicei
Creti og Pleti	Mitică şi Costică; Popescu şi Ionescu, cetăţenii de rând
Dannede (de)	culţi (cei) = hegelienii
Dannelse	cultură, cultivare, carte
der var i Verden ogsaa Den	va mai fi trăit pe lume şi cineva
Despekt	dispreţ, desconsiderare
desto værre/destoværre	din păcate
Discipel	ucenic
Discrimen (lat)	interval; moment critic/decisiv
Disjunktion (A)	contrazicere
Disjunktion (B)	controversă, neînţelegere
distingvert	distins, pronunţat
Distinktion	distincţie, deosebire
dobbelt Bevægelse	mişcare (negaţie) dublă
docere	a dăscăli, a da sfat "de sus"
Domestikker	oameni de serviciu
Drift	instinct, imbold
Drik (hengivet til)	băutură (dedat băuturii)
Drøm	vis, speranţă
duelig	potrivit, nimerit, adecvat
Dupplicitet	echivocitate, ambiguitate
Dusin-Mennesker	oameni de duzină
Duusbroder	persoană cu care ne tutuim, prin "bruderşaft"
Dyb (svælgende)	prăpastie/hău (fără fund)
Dybsind	înţelegere aprofundată
Dynen til Halmen (af)	(din) lac în puţ
Dyrehaven	parcul de vânătoare/cerbi din Cph.; Jægersborg
Dæggebarn	copil răsfăţat
Døden	moartea, hârca/bătrâna cu coasa
Døgenicht	netrebnic, om de nimic
Dølgsmaal (i)	(în) taină
Daareanstalt	casă de nebuni
Daarskab	nebunie
eenfoldig	(om) simplu, încrezător
efterdi	deoarece, întrucât
efterfølge (at)	a urma/imita: pilda, urma, poruncile
Efterretning	relatare, informaţie
Efterskrift	epilog, postfaţă
eftertragte (at)	a râvni la
Egenskab	aptitudine, calitate, atribut
eksistere (at)	a exista, deveni eu însumi = fiinţă din nefiinţă
Elevation	înălţare, promovare
elskelig	adorabil, drăguţ
Elsker	iubit, amant
elskværdig	adorabil, drăguţ
Ende (am)	la urma urmelor
endelig/Endelighed	finit/finitudine
enfoldig	simplu la minte, netot
Enhed	uniune
enkelt eksisterende Menneske	individ singular existent
Enkelte (det)	individul
Enkelte (hiin) (A)	insul, individul concret
Enkelte (hiin) (B)	omul de spirit, singular, aparte
entholde sig fra	a se reţine de la a
Entrechat (fr)	entreşă, salt de balet
Erhvervelse	dobândire, achiziţionare, procurare
Erindring	(re)amintire, (re)memorare
Ethiske (det)	eticul (adultul integrat conştient în societate/familie/stat)
Evighed	veşnicie, eternitate
Evighedens Bevidsthed	conştiinţa veşniciei
Evne	înzestrare, aptitudine, capacitate, facultate
existentiel	existenţial
Existents	existenţă (individuală, autentică)
Existentsinderlighed	lăuntricia existenţei
existere (at)	a exista
existerende	existent
Existerende (den)	persoana existentă /care există
Expectoration	expectoraţie; a recunoaşte, a-şi uşura pieptul
ex-sistere	a apărea, ieşi la iveală, a se prezenta
exsistere (lat)	a se ivi/arăta, apărea, rezulta, lua naştere
falder … paa	născoceşte, inventează
Falkeblik	ochi de şoim
fanget	capturat, captat
fare fort (at)	a continua
fastholde (at)	a sprijini, corobora
fastholde (at)	a susţine, stărui, insista
fatte (at)	a înţelege, sesiza
fatte sig (at)	a înţelege, a se considera / a se linişti
fattig	sărac, banal
Filteri	amestec, mişmaş
fingeret	simulat
fjantet	neserios
flaut	ruşinos, jenat
flye (at)	a evita
for sokratisk	pre-socratic
Foragt/foragtet	dispreţ/dispreţuit
forarge (at)	a şoca, ofensa, vexa
Forargelse	ofensă, indignare (la adresa incomprehensibilului)
Forargelse (bibelsk)	piatră/pricină de poticnire (sens biblic)
Forbillede	pildă, exemplu, ideal
Forbindtligheder	politeţe, bune maniere
Forborgne (det)	(ceva care este) disimulat, camuflat
Forbrydelse	faptă rea, nelegiuire
Forbryder	răufăcător, tâlhar
Fordoblelse/Reduplikation	dedublare, duplicare
fordre (at)	a impune, pretinde
fordre (at)	a revendica, necesita, reclama
Fordring (tidens)	imperativul, exigenţa (epocii, vremii)
Foredrag (det paradox-religieuse)	cuvântare/predică creştină
foredrage (at)	(a) ţine prelegeri, discurs; a da lecţii altora
foretage (at)	a efectua
Foretagende	acţiune, antrepriză, întreprindere
forfaren/erfaren	rutinat, versat, experimentat
Forfarenhed	experienţă, rutină
Forfængelighed	deşeretăciune, vanitate
forfærdelig	îngrozitor, înfricoşător, cumplit
Forfærdelse / forfærdet	spaimă, frică / înspăimântat, îngrozit
forfølge (at)	a urmări, prigoni
forfølget/forfulgt	prigonit, urmărit
Forførelse	seducţie
forgængelig	pieritor, efemer, evanescent
Forhold / i Forhold til	raport, relaţie / în raport cu, în ce priveşte, relatat la
forholde sig til	a lua poziţie/atitudine
Forhærdelse	întărire, înăsprire, consolidare
Forjættelse	cuvântul Domnului, făgăduinţă
forklare (at)	a explica
Forklarelse	transfigurare, schimbare la faţă
Forkleinelse	bagatelizare
forkynde (at)	a vesti, propovădui, grăi
Forkærlighed	predilecţie, preferinţă, aplicare la
Forladelse	iertare (a păcatelor), clemenţă
forlegen	penibil, jena(n)t
forlige (at)	a împăca, împăciui, (bibl: a ispăşi, potoli)
Forligelsescommission	comisie de litigiu/conciliere
Forlængsel	dor lăuntric
forløse (at)	a slobozi, mântui, (bibl: răscumpăra, izbăvi)
formane (at)	a mustra, dojeni
formaste sig	a se încumeta
formastelig	îngâmfat, orgolios
formeentligt	pe cât se pare, probabil
formene (at)	a împiedica
formaa (at)	a putea / fi capabil de ceva
Formaal	obiectiv, scop, ţintă
Fornemhed	trufie
Fornuft	judecată, înţelepciune, raţiune, inteligenţă, bun simţ
Fornærmelse	ocară, jignire
fornødne	necesare, de cuviinţă
Forord	prefaţă, cuvânt înainte
Forpligtelser	obligaţii
forraade (at)	a divulga, da pe faţă
forsage (at)	a se lepăda
forskruet	sucit, ciudat
forskudt	expulzat; smintit, trăznit
forskylde (at) (A)	a cauza, pricinui
forskylde (at) (B)	a se face vinovat
forskærtse (at)	a rata, pierde
forsmægte (at)	a lâncezi, suferi de o boală, a fi la nevoie
forsmaa (at)	a nesocoti, desconsidera
forsone (at)	a împăca, împăciui, (bibl: a ispăşi, potoli)
Forsoning	ispăşire, împăcare
forspilde (at)	a irosi
Forstand	intelect, minte, cuminţenie, înţelegere
Forstand	judecată, pricepere
forstandig	(om) cu judecată, înţelept, cumpătat, "în toate minţile"
forstyrrende	deranjant, supărător
Forstaaelse	înţelegere, sens
forsvindende	pieritor, efemer, evanescent
Forsyn	pronie
Forsøg	încercare, tentativă
forsaavidt	în cazul/eventualitatea că
forsaavidt	într-un sens/privinţă/măsură
Fortabelse	pierzare, pierzanie
Fortale	introducere, prolog
Fortjeneste	merit
Fortredenhed	sfidare, îndărătnicie, aversiune
fortrøste (sig)	a se încumeta
fortrøste sig til	a îndrăzni
fortrøster sig til	se bazează/sprijină pe
Fortvivlelse	disperare, deznădejde
Forudvidenhed	preştiinţă, presimţire
forunderlig	uluitor
forvildet	rătăcit, dezorientat
forvirre (at)	a descumpăni
Forvirring	confuzie
Forvisning	certitudine
forvisse sig om (at)	a se încredinţa, asigura
frastøde (at)	a respinge, repugna
frastødende	respingător, oribil
frejdig	încrezător
Frelse	mântuire
frelse (at)	a izbăvi, salva, mântui
Frelser	izbăvitor, mântuitor
frembringe (at)	a produce, crea
Fremgangs maade	procedeu, metodă, mod de abordare
fremkomme (at)	a se produce, rezulta
fremme (at)	a promova
fremtræde (at)	a se prezenta, manifesta, apărea
Friheden (til at vælge sig selv)	libertatea (de a se alege pe sine)
Frimodighed	îndrăzneală, francheţe
Fripostighed	tupeu, impertinenţă, importunitate
Fristelse	tentaţie, ispită
Fritagelse	dispensă
Fritænker	liber cugetător
from (at være)	pios, cucernic, evlavios ( a fi)
Fromhed	cucernicie
fruentimmeragtigt	femeiesc, feminin
Fruentimmerne	femeile
Fruentimmer-vrøvl	baliverne muiereşti
Frygt	frică, spaimă
Fuglekonge	puşcaş de frunte (la un bâlci)
Fuldkommenhed	desăvârşire, perfecţiune
fuske (at)	a face ceva de mântuială, a fuşări
Fyldestgørelse	împlinire, desăvârşire, satisfacţie
Færdighed	abilitate, dibăcie, atribut
Fødeland	ţară natală
følger af sig Selv (det)	se înţelege/reiese de la sine, evident, fără îndoială
gabe herpaa (at)	a se holba la
Gebeet	zonă, regiune
geberder	maniere, comportare
geile (at)	a excita, aţâţa
Geist (ger)	spirit
Generalnævner	numitor comun
Genius	înger păzitor
gennemtrænge (at)	a (între)pătrunde, impregna
gennemtænkt	chibzuit, cumpănit, analizat metodic
geraade til Skam (at)	a face de ruşine
geraadet	venit, sosit
gesvindt	iute, superficial
Gilding	castrat
give kjøb (at)	a se pleca/supune, a ceda
Gjenfødelse	renaştere
Gjennemsigtighed	transparenţă
Gjentagelse	repetare, reluare
Gjordemoder	mamoşă
gjækkelig	înşelător, amăgitor
Gjæstebud	invitaţie la masă (de prânz, seară)
Gode (det)	bine(le)
Gode i vente (et)	un (lucru) bun în perspectivă
Goldkalbs	"viţel de aur", personaj dintr-un vodevil (de J.L. Heiberg)
gribe sig an	a face tot posibilul
grunde (at gaa til)	a pieri, fi distrus
grunde over	a chibzui asupra
grundet	chibzuit
Græciteten	"grecitatea"; elenismul filozofic, poetic
Grænse Tilstand	stare limită
guddommelig	(dumne)zeesc, divin
Gudebarn	fiu/copilul lui Dumnezeu
gudelig (at være)	cucernic, evlavios, pios (a fi)
Guden (i tiden)	zeul (în timp)
Gudsdyrkelse	religie, închinare, teism
gudsfrygtig	evlavios, cucernic, temător de D-zeu
gyselig	înfiorător, cutremurător
gælder (det)	principalul (este)
gaa til Grunde (at)	a pieri, fi distrus
gaa ud!	duceţi-vă/ieşiţi în lume!
gaa videre	a merge mai departe (cfr. Hegel "decât Descartes")
gaaer videre	îl depăşeşte, "merge mai departe" (decât Descartes, Hegel..)
Handel og Vandel (i)	în general, deobicei
Handlende (person)	persoană/om activ/de acţiune
Hanefjed	cătinel, cătinel, (în pas domol)
have travlt (at)	a fi ocupat / a-şi face de lucru
Hedenskab	păgânism (elen; ne-creştin; ateist)
heelbefaren	încercat, experimentat
Hellig Aand	duhul sfânt(ul) duh
Helvede	gheenă, iad
Helvedestraffens Evighed	veşnicia pedepselor iadului
hemmelig	ascuns, tăinuit
Hensigt paa (i)	în ce priveşte
Herlighed	slavă
Hexerie (...) blind alarm	mult zgomot pt. nimic imic, alarmă falsă
Higen	nesaţ, aspiraţie, dorinţă
Himmeriget	împărăţia cerurilor
hitte paa (at)	a recurge la, a născoci
Hjemmelsmand	chezaş, garant
Hjælp (ved Hjælp af)	graţie (datorită, mulţumită)
Hob/Masse	gloată, mulţime, turmă
Hoimod	vitejie
hoitravende	pretenţios, prefăcut, afectat
holde Bud (at)	a urma poruncile
holde fast ved (at)	a păstra, păzi cuvântul, stărui asupra..
Hovedsagen	lucrul principal
Humor	umor (cât şi: confiniu între sfera etică şi cea religioasă)
Hvile	repaos
Hvile (at finde)	a afla repaos, a se linişti
hvile i sig selv	a se încrede în sine
Hviledag (at finde)	a avea/găsi/afla răgaz
hvo	cine
Hykleri , (skinhellig)	ipocrizie, (făţarnic)
hæve (at)	a suspenda
hæve sig (at)	a se suspenda
höchstens	cel mult
høieste (i sit)	(în) cel mai bun caz
høimodig	curajos, brav
højmodig	mărinimos
højreværdig/velværdig	sfinţia sa
høre med til (at)	a ţine, face parte de
høre op (at)	a înceta (de) a mai fi, a se sfârşi
høre til dem (at)	a face parte dintre cei, a aparţine celor care
Høstkarl	cosaş, "moartea"; omul/bătrâna cu coasa
Haab	speranţă, nădejde
haane (at)	a urâ
i færd med (at være)	(a fi) pe punctul de a
idelig	neîncetat, necontenit
ideligen	constant
ikkun	numai, doar
Illusion (hildet i)	(prins în mreaja) iluziei
Incognito	deghizare, asumare de nume/titlu (fals)
Indbildning	închipuire, iluzie, vanitate, himeră, imaginaţie
Inderlighed	lăuntric(ul)
Indesluttethed	închidere/retragere în sine, ascundere, izolare
Indgreb	intervenţie
Indhold	conţinut, substanţă, materie
indlade sig (med Mennesker)	a ieşi (în lume, între oameni)
indrømmes	este/sunt permis/e
Indsigelse	reprobare
Indtrængen	intruziune
Indvending	obiecţie
Indvortes(hed)	interior(itate)
Indvaaner	locuitor
Indvaaner	locuitor, locatar
indøve (at)	a practica
Indøvelse	iniţiere, instruire, introducere
irettesætte (at)	a mustra, dojeni
Ironi	ironie (cât şi: confiniu între sfera estetică şi cea etică)
Ironiker	ironist, persoană ironică
Jadskværk	lucru de mântuială, fuşărit
Janhagel	gloata, turma
jordisk	pământesc
Jordrystelsen	cutremurul de pământ
Justitsraad	consilier juridic
Jødedom	iudaism
Kjeldermand	om fără carte, pivnicer
kjendelig	distinct, vădit; identificabil
kjendelig paa	semn de recunoaştere
Kjendetegn	caracteristică
Kjællingepræst	persoană răzgâiată, laşă
Kjøn (det faldne)	omenirea (după căderea în păcat)
klog Kvinde	femeie înţeleaptă
Klogskab	judecată, înţelepciune, pricepere
Klokker	cantor, cântăreţ de biserică, clopotar
Klosterbevegælsen (A)	mişcarea monastică
Klosterbevægelsen B	intrare la mânăstire
Kobold	spiriduş
kortelingen	(pe) scurt
Kræmmer	băcan
Kræmmersvend	vânzător
Kunststykke	măiestrie, capodoperă
kæk og stridslysten	brav şi pus pe harţă
Kærlighd til Gud	iubire de Dumnezeu
kaad	bine dispus, jucăuş
Labanstreger	obrăznicii
Land (forjættet)	ţara (făgăduinţei)
Landsoldat	infanterist
Langmodighed / Taalmodighed	răbdare, pacienţă
langt fra at	departe de mine gândul de a
langt fra ikke	deloc, în nici un caz
langweilig	tras de păr, plictisitor
Lapseri	comportament obraznic, indolent, dandysm
lattermild	hazliu, ghiduş
lavere Naturer	naturi ordinare (josnice)
legio	mulţi, nenumăraţi
Lejlighed	situaţie, ocazie
Lejlighed (efter..)	(când apare/se iveşte) ocazia
Levebrød	funcţie, ocupaţie, mijloc de trai, pâine zilnică
levnet	biografie
Lidelse	suferinţă, boală
Lidelse (at bære)	a suferi, pătimi, răbda
Lidenskab	patimă
lidt efter lidt	încet încet, pe nesimţite
ligegyldig	indiferent, nepăsător
Ligelighed	echilibru, ponderaţie
ligge i (at) (A)	a consta în
ligge i (at) (B)	a rezida, fi inclus în
Liigtaler	cuvântări ţinute la înmormântări
Livs Indhold	materia/esenţa vieţii
Livsanskuelse	concepţie de viaţă/viziune asupra vieţii
Livsstraf	pedeapsa cu moartea
Lod	soartă, ursită
Losen	motto, parolă
Lov	lege
loveprise Gud	a-l lăuda pe Dumnezeu
lovprise (at)	a lăuda, slăvi
lutter	curat, pur şi simplu (numai)
Lykkens Pamphilius (en)	om norocos (un); noroc porcesc
Lyst	poftă, chef, plăcere(trupească)
Lære	învăţătură, doctrină, dogmă
Lærling	învăţăcel, ucenic
Læseverden	publicul cititor, cititorii
Løfte	legământ, jurământ, promisiune
løfte (at)	a ridica
Løn	(răs)plată, recompenså
Løndom (i) / lønlig	pe ascuns, în taină / tainic, secret
Løsen	parolă, clişeu, "lozincă"
mageløs Opdagelse	"descoperire fără pereche", (ironie anti Grundtvig)
Magt	forţă
Maieutikker	practicant al maieuticii
martre (at)	a martiriza, căzni, tortura
Maximum (i sit)	(în) cel mai bun caz
Meddelelse	comunicare, informaţie, mesaj
Medhustru	ţiitoare
Medhørende	inerent
Mediation, (Vermittlung, ger)	mijlocire, împăcare, concilierea antitezelor, mediaţie
Medviden	părtăşenie, complicitate
Melancholi	melancolie, tristeţe
Mellembestemmelse	categorie/termen intermediar (între 2 idei/concepte)
Menighed	parohie
Menigheden	enoria; burghezia
Menneske (enkelt)	individ (anume), om singular
menneskelig talt	omeneşte vorbind, în limbaj religios
Menneskeskikkelse	chip/înfăţişare de om
Mester	învăţător
midt i	în plinul, toiul
Misforhold	dezacord, disproporţie
Misforstand	înţelegere greşită
Misgerning	fărădelege
miskendt	nerecunoscut
mislig	dubios, precar, hazardat, nepotrivit
Mislighed = misslichkeit (ger) situaţie delicată, idee trăznită	situaţie delicată, hazardată, defect
Mismod	dezamăgire, mâhnire, (a fi) abătut
Misundelse	invidie, pizmă
Misviisning	abatere (de la adevărata religiozitate)
Mod	curaj
modsige(at) / Modsigelse	a contrazice / contradicţie, contrazicere
Moment	element
Morder	ucigaş
Muhammedanisme	mahomedanism
muligen	poate, probabil
muligen	posibil, probabil
Mulighed	posibilitate
Munkevæsen	monahism
mærkelig	demn de atenţie, interesant, ciudat
mødig	obosit
Møje	necaz, angara, osteneală
nagle (at)	a pironi
narre (at)	a păcăli, trage pe sfoară
Narrestreg	obrăznicie, ghiduşie
nidkær	râvnă, invidie, gelozie
Nydelse	plăcere
Nytaars-present	cadou de anul nou
Næringssorgen	grija pâinii de mâine
nærmest	mai ales
Nød	necaz, nevoie
Nødvendig(hed)	necesar (necesitate)
Nødværge (i)	(în) auto/legitimă apărare
Naade	îndurare, milostenie
naar	dacă, în caz că
Offer	jertfă, ofrandă, victimă
ofre (at)	a jertfi, aduce jertfă (tămâiere)
omdanne (at) / omdannelse	a preface, recrea, metamorfoza / transformare
Omfang	sferă, teritoriu
Omgang	asociere, legătură, cârdăşie
Omphalo-psychitisk	narcisist, isihast, omfalopsihic
Omraade	sferă, zonă
omstrængt	sforţat
Omsætning	tranzacţie, transpunere
Omsætning	schimbare
omvende (at)	a converti, (bibl: a se pocăi)
Omvendelse	convertire, (bibl: pocăinţă)
Onde/Ondskab	rău(l)/răutate
opbyggelig	edificator, constructiv / încurajator, înălţător
Opfattelse	părere, punct de vedere
opflamme	a înflăcăra
opfylde den Forjættelse (at)	a-şi ţine (Domnul) cuvântul său
Opfyldelse