| Søren Kierkegaard tradus în limba română | ||||
|
||||
|
|
||||
|
||||
Glosar kierkegaardian danez –
român. 1001 de cuvinte.
„The limits of my language are
the limits of my world.” L. Wittgenstein
Rezumat: Articolul introductiv la acest
Glosar este compus din trei (III) părţi:
I)
„Epilog neştiinţific
impresionist la traducerea câtorva opere (pseudonime) kierkegaardiene. Original
şi `traducere originală`. Rolul traducerilor şi al limbii
textului original.”
II)
„Prolog
explicativ privind principiile generale ale Glosarului - excepţii.”
III)
Glosarul per
se.
I)
Epilog
neştiinţific impresionist la traducerile câtorva opere kierkegaardiene.
„Nimeni nu va putea deveni un
mare poet bulgar vreodată” scria ziaristul italian L.L. acum vreo o sută de
ani. Nu din motiv că L.L. ar fi avut ceva împotriva vecinilor noştri
de la sud, ci fiindcă, explică el, nimeni nu poate deveni un mare
poet dacă scrie într-o limbă vorbită doar de câteva milioane de
oameni într-o ţară puţin integrată în contextul european.
Cât de „mari” ar fi devenit, ne aventurăm să generalizăm, scriitori ca: Franz Kafka,
dacă ar fi scris în cehă? Joseph Conrad (alias Józef
Korzeniovsky) dacă ar fi scris în poloneză, Eugen Ionesco (alias
E. Ionescu) dacă ar fi scris în română, Vladimir Nabokov,
dacă n-ar fi scris (şi) în engleză, sau James Joyce, dacă
ar fi scris în irlandeză?
Două cunoscute opere kierkegaardiene: Philosophiske
Smuler (Fărâme Filozofice) şi Begrebet Angest (Conceptul de
Anxietate), traduse de mine la sfârşitul anilor 1990, au fost puse
iniţial în vânzare la librăria C. A. Reitzel din Copenhaga în Iunie
1844.Tirajul de circa 525 de exemplare, al fiecărei opere, nu a fost
repede epuizat. În 1844 populaţia Danemarcei era, conform statisticilor,
de aproximativ 1.300.000 de suflete; dintre care circa 121.000 locuiau în
Copenhaga. Cum poate deveni „mare autor” (întrebăm şi noi) un autor
care locuieşte într-o ţară mică (o pătrime din suprafaţa
României), ai cărei cetăţeni nu i-au prea cumpărat (şi
nici prea înţeles) cărţile?
Că Rilke, Unamuno şi alte câteva
celebrităţi vor fi învăţat daneza ca să-l poată
citi pe SK în original este un fapt, pe cât de lăudabil, pe atât de
singular. Kierkegaard a trezit şi trezeşte mai puţin interes la
el în ţară decât în străinătate - unde este,
bineînţeles, studiat şi cunoscut graţie traducerilor. Majoritatea
celor 10.000 de pagini scrise de SK, parcă în transă, în decursul
celor 17 ani creativi au fost traduse în mii/milioane de exemplare; începând cu
limbile majore europene şi continuând într-un număr necunoscut de
limbi „mai îndepărtate” geografic şi lingvistic.
Fie oare succesul unui autor direct proporţional
numărului de limbi şi exemplare în care a fost tradus? Nu ştim
oare cu toţii că o traducere este o simplă imitaţie,
pururi inferioară originalului? Cum
ar arăta, pe de altă parte, civilizaţia europeană
fără traduceri, fără „osmoza” şi dialogul textului
original cu cel tradus? Fie oare, uneori, traducerea mai importantă decât originalul
– în recepţia operei?
·
Original şi „traducere originală”
Argentinianul Jorge Luis Borges, cunoscut nu „numai” ca
scritor şi eseist ci (de unii) şi ca traducător - din Kafka, V.
Woolf, Joyce, Faulkner, E.A. Poe, Apollinaire - afirmă într-un eseu
autobiografic din 1970, că pe Cervantes (Don Quijote de la Mancha)
l-a citit întâi în traducere
engleză, şi că această traducere i-a plăcut de fapt
mai mult decât versiunea originală spaniolă a romanului, citită
de el abia mai târziu. Operele lui Italo Calvino au avut - se zice - mai mulţi cititori şi
succes în traducere engleză decât în italiana originală... în ciuda concepţiei
că traducătorul nu oferă – prin traducerea sa - (altceva decât)
propria sa interpretare (subiectivă) a textului original.
Să revenim însă la SK şi, mai precis, la
traducerile operei: Begrebet Angest [Conceptul Angest]. Opera, publicată
original în 1844, a fost tradusă recent (2014) în engleză cu titlul: The
Concept of Anxiety.
Mulţi cititori de azi (poate chiar danezi) socotesc traducerea
în engleză din 2014 mai sus mai accesibilă - poate chiar
preferabilă textului original danez. Nu numai datorită
experienţei şi talentului de traducător al scoţianului
Alastair Hannay, ci şi graţie „transparenţei” versiunii lui, accesibilităţii ei mărite,
limbajului ei „mai accesibil” (pentru cititorul de azi) decât limbajul original
sau cel al primei traduceri în engleză. Findcă nu uităm faptul
că traducerea (lui Hannay) este a patra traducere, europeană, a
acestei opere – aceasta fiind precedată de:
1) cea franceză: a lui Knud Ferlov şi Jean-J
Gateau, 1935
2) cea americană, a lui Walter Lowrie, 1944 şi
3) cea, din nou, americană a lui Reidar Thomte &
Albert B. Andersen, 1980.
Se pare că o a doua/treia traducere a unei
aceeaşi scrieri are ades mai multe şanse de succes decât prima. Poate
şi din motiv că ultima traducere poate folosi traducerile antecedente
nu doar ca modele de inspiraţie, ci (pardon de expresie) şi ca pe un
soi de ciorne - care pot şi trebuie îmbunătăţite. A doua
sau a treia traducere a unei opere „clasice” oglindeşte poate mai limpede
faptul că traducătorul acesteia este mai conştient de faptul
că – spre deosebire de versatilitatea propriei sale traduceri,
de avantajul de a o putea ameliora la infinit, pe
măsură ce devine mai
experimentat, ca traducător şi înţelege mai bine textul original –
textul original trebuie să rămână pururi imuabil, deoarece
este „proprietatea particulară” a autorului. Traducerea îşi poate
permite însă uneori să „ilumineze” secvenţe mai puţin transparente ale textului
original.
O nouă alternativă „translatorială” interesantă,
diferită oarecum de arhicunoscuta formulă: Traduttore traditore
(= traducătorul trădează originalul), ne este prezentată
(tot de) J. L. Borges (ale cărui idei inovative le-am menţionat
şi cu alte ocazii). Una dintre ideile sale fiind că: „originalul
este infidel traducerii” - că o traducere poate fi uneori mai fidelă
viziunii operei decât însuşi originalul. Că, uneori, o
traducere este „cu atât mai frumoasă cu cât este mai infidelă
originalului”. Traducătorul contemporan este astfel amnistiat de crima
trădării textului original şi este chiar încurajat să comită
uneori „infidelităţi creative”, să considere (uneori) originalul
în sine „oarecum neterminat”; „manevre”,
am putea spune, acceptabile câtă vreme ele insuflă viaţă şi
relevanţă nouă operei traduse. Traducătorul este, tot
aşa, sfătuit să nu încerce să devină sclavul
„intenţiei autorului” – intenţie pe care (odată ce autorul a
decedat) el nu are de unde să o cunoască. Ceea ce nu înseamnă
că o operă (literară) ar avea
un „termen de garanţie”, care îndată ce este depăşit,
sau după ce autorul a decedat, ea să devină automat, cfr. exprimării
lui J. Milton, un „lucru absolut mort”.
Enigmă
Încă din
studenţie (1841) Kierkegaard a refuzat să se conformeze „programei de
învăţământ a facultăţii de teologie” din Copenhaga de
a-şi scrie teza doctorală (despre ironia socratică) în limba
latină; limba cultă – asemeni celei eline – a secolului al XIX-lea. SK
este, de la început, conştient de faptul că, ades, nici chiar o
proprie/auto-traducere n-ar fi putut reda fericit ironia, jocul de cuvinte,
aliteraţia, ritmul, aluziile, coloritul nordic, melodia limbii
(sursă) daneze, particularităţi uşor estompate, sau pierdute
substanţial, în traduceri. Danezul exclude aşadar timpuriu ideea de-a
scrie într-o limbă „majoră”, engleză/germană, care (teoretic)
i-ar fi putut asigura milioane de cititori; netemător că daneza
operelor sale putea periclita înţelegerea, răspândirea, citirea, ba
chiar „judecata posterităţii” şi comercializarea scrierilor
sale.
Pentru SK daneza,
limba (sa) maternă, are însemnătate esenţială, în ciuda „dezavantajului”
(semnalat şi de Georg Brandes) că : „un scriitor danez, în clipa în
care călătoreşte, mai puţin de două ore, la sud de
Copenhaga, se trezeşte deodată în afara zonei în care se putea face înţeles..”.
Chiar în zilele
noastre, în afara povestitorului H.C. Andersen şi, probabil,
sculptorului B. Thorvaldsen, literatura, filozofia, arta, critica, daneză sunt
puţin cunoscute peste hotare. Drept care ne întrebăm:
- dacă
poetul, criticul, filozoful, teologul... Søren Kierkegaard este un caz aparte, dacă
a „avut succes” de autor şi a devenit celebru, fiindcă a fost tradus,
sau dacă va fi fost tradus fiindcă era (deja) celebru?
- dacă, în
general, o carte este cu atât mai bună cu cât este mai (re)citită,
cumpărată, sau tradusă în mai multe limbi şi exemplare?
Vestea bună (pentru multe „mici
naţionalităţi şi limbi materne „regionale” exotice
anxioase”) este că, SK cel puţin, a reuşit - în ciuda limbii
sale materne „obscure” - să scrie o operă de răspândire
globală a cărei profunzimi ideatice este – la aproape 170 de ani de
la moartea autorului - încă şi în mare parte, terra incognita -
neexplorată şi neînţeleasă. Nu din motiv că este
scrisă, iniţial, în daneză...
Kierkegaard, cel
puţin, se declară satisfăcut că limba lui maternă este
tocmai daneza; considerând că
şi limba daneză ar trebui să declare satisfăcută,
fiindcă şi-a scris el operele tocmai în această limbă...
II)
Prolog
explicativ asupra Glosarului; şi a două excepţii.
Glosarul de faţă cuprinde traducerea
română a unui modest număr (1001) de termeni kierkegardieni, (mai)
dificil de înţeles, de care m-am „poticnit” personal în decursul traducerilor mele. (Unii dintre termenii
citaţi pot fi întâlniţi şi în recentele „Comentarii” – daneze -
la Søren Kierkegaards Værker 7, Gyldendal 2017, ale lui Niels Jørgen
Cappelørn). Scopul glosarului este de a „demistifica” şi „contemporaneiza”
oarecum terminologia lui SK, a „normaliza” măcar o infimă parte a expresiilor (şi operelor) pentru ochiul/urechea
cititorului (traducătorului, cercetătorului) român al versiunii
daneze. În speranţa ca scrierile danezului, limbajul său, peren deja
dăltuite în literatura (filozofia, teologia, etc.) europeană, să
poată exercita - asupra cititorilor români - un efect (vag măcar)
asemănător celui produs, acum 180 de ani, în Danemarca de versiunea
lor originală. Cum şi pentru a pune la dispoziţia celor în
general interesaţi, de textul danez, un ghid practic, „de buzunar”,
în care să poată găsi iute cuvântul/expresia căutat/ă. Fiind deci vorba de un simplu „carneţel
de prim ajutor”, am evitat - cu puţine excepţii - atât explicaţii
„savant-comprehensive” cât şi complicarea acestuia cu sursele etimologice (elene,
latine, sanscrite, sau saxone) ale cuvintelor traduse.
Glosarul nu face, fireşte, „concurenţă”
celor 40.000 de cuvinte ale Dicţionarului Danez-Român din 1984 –
al lui: P. Høybye, Valeriu Munteanu & Emma Kjærulf, axat
bineînţeles, general, pe limba daneză actuală.
Pentru cititorul special interesat de vocabularul lui SK,
bogăţia de cuvinte a dicţionarului lui V. Munteanu & Co. poate
tărăgăna, într-un sens, găsirea rapidă a expresiilor/termenilor
(„exclusiv”) kierkegaardieni. Pentru cei în general interesaţi de dicţionare
terminologice kierkegaardiane mai cuprinzătoare, menţionez câteva titluri - în limba daneză
şi engleză:
În limba daneză, Terminologisk Ordbog, 1936, de Jens Himmelstrup.
Foarte informativ. Dezavantajul acestuia (pt. cititorii români), în afara
faptului de-a fi în daneză, este că explicaţiile lui Himmelstrup
sunt, uneori, atât de „molipsite” de stilul lui SK încât devin adesea la
fel de ermetice ca termenii explicaţi.
În limba engleză doi autori (tot) danezi: Niels & Marie Thulstrup, au
publicat în 1980, respectiv 1988, 2 volume intitulate:
- Concepts and Alternatives in
Kierkegaard., şi
- Some of Kierkegaard’s Main Categories.
Australianca Julia Watkin îşi publică, în 2001:
- Historical Dictionary of Kierkegaard’s Philosophy.
(Personal, n-am găsit în cele 412 de pagini ale dicţionarului, niciodată
termenul care mă interesa.)
Iar Carl Darling Buck, în 1949:
- A Dictionary of Selected Synonyms in The Principal
Indo-European Languages, Univ. of Chicago Press
- Last but not least) seria: Kierkegaard’s
Concepts, Vol 15; Tome I – VI, editată de: S.M. Emmanuel, W. McDonald &
Jon Stewart, între 2013 – 2015.
Cea mai exhaustivă şi informativă
ediţie în prezent.
Două
grupe de termeni cheie, pe care nu le-am putut traduce „direct şi
telegrafic” în Glosar, vor fi discutate în cele de mai jos.
Prima
„grupă” a) constă din două cuvinte :(Anfægtelse şi Angest)
a doua b), din patru (categorii): Jordrystelse, Paradox, Religiøsitet A
& B, Stadierne.
a) Anfægtelse şi Angest.
Am
preluat, în Glosar, aceste două cuvinte sub forma lor original/daneză
(în română au fost traduse doar sumar), în speranţa ca ele să
fie acceptate - în viitor? – sub această formă – i.e. original/daneză.
Fenomen „permis şi legal” în cazul altor
termeni „internaţionali” - folosiţi curent în limba lor originală.
Termeni ca: Dasein, kathársis, dharma, lógos, Geworfenheit, fin de siecle..
Am considerat termenii Anfægtelse şi Angest intraductibili
datorită puternicii lor „încărcături” conotative şi
faptului că descriu experienţe (religioase) de viaţă care
nu pot fi recunoscute sau exprimate mulţumitor în alte limbi (română).
Traduşi deseori eronat (în română) ca: „tentaţie,
tribulaţie, angoasă, anxietate, etc.” ei sunt – din păcate - solid
încetăţeniţi şi folosiţi curent sub aceste forme. („Intraductibilitatea”
termenului Angest am semnalat-o atât în prefeţele traducerilor mele
cât şi – recent - într-un articol apărut în publicaţia
clujană IJHI, vol. XI, No. 2, 2021, p. 61-79, asupra acestui aspect.)
b) Jordrystelse; Paradox; Religiøsitet :A & B; Stadium
Nu am putut traduce aceste patru categorii pe scurt,
drept care vor fi explicate „pe lung” în cele de mai jos. Atât Religiozitatea
A & B, cât şi: Stadiu: estetic, etic, religios, (discutate aici)
sunt rar diferenţiate/definite precis de SK; religiozitatea A poate
trece în religiozitate B, sau invers. Idem în ce priveşte stadiile de
viaţă; stadiul estetic poate păstra urme din cel religios, iar
cel religios poate deriva din cel etic. Un tânăr de 18 ani poate fi adânc
religios, mulţi oameni maturi pot insera uşor elemente ale stadiului
estetic în cel etic, etc. Deosebirile categoriale dintre aceşti termeni
sunt deci ades fluide şi ambigue în opera kierkegardiană.
Prezentul glosar forţează aici oarecum nota
originală, trasând hotare mai „distincte”; preferând „sensul”: „sau X –
sau Y”, sensului: „atât X – cât (uneori)
şi Y”. Intervenţie simplificatoare în scopul conciziei (dar
„infidelă” ambiguităţii caracteristice lui SK); graniţele
categoriale sunt deci aici mai distincte decât în original.
b/1 Jordrystelsen (den store) – Cutremurul de
pământ (marele)
La vârsta de 25 de ani SK realizează cutremurat
că motivul pentru care trei surori şi doi dintre fraţii săi
mai mari muriseră de tineri şi pentru care nici el nu avea
speranţă să trăiască mai mult de 33 de ani, era că întreaga familie suferea de blestemul
ce plutea asupra tatălui. Copil fiind, păzind - flămând şi
rebegit - oile pe câmpia aridă a Iutlandei, tatăl său îl
blestemase pe Dumnezeu pentru soarta sa potrivnică. Bigotismul
tatălui, inima-i grea, mustrările lui de conştiinţă –
neostoite chiar la vârsta de 84 de ani, aveau să înnegureze permanent
soarta lui Søren şi a familiei sale.
b/2 Paradoxet = Paradoxul
„Cur Deus homo?” (De ce s-a făcut Dumnezeu om?) –
Anselm de Canterbury (1109)
„Credo quia absurdum.” (Cred tocmai fiindcă este
absurd.) Tertulian (155 – 220)
Paradoxul (creştin) este că veşnicia, zeul
în timp, vine/coboară pe pământ cu înfăţişare de om.
Că Hristos este, în acelaşi timp, zeu şi om.
Nefiind un sistem logic încheiat, creştinismul este
considerat absurd atât de raţiune cât şi de facultatea
simţurilor, fiind acceptat numai de/prin credinţă – de dorinţa
de a crede (în ciuda raţiunii şi simţurilor). Este credinţa
în faptul că eternitatea a întretăiat şi pătruns timpul,
că o fiinţă divină a devenit un om, care putea judeca, condamna,
ierta şi anula păcatele altora. Paradoxul este că zeul a existat
ca o fiinţă omenească ce a trăit şi murit – într-o
anumită perioadă istorică - pe pământ.
b/3 Religiøsitet A og B = Religiozitate A şi B
Kierkegaard este nu numai filozof, gânditor, autor
şi poet religios, ci şi teolog; ca teolog el consideră religia
sa, creştinismul (monoteismul iudeo-creştin, biserica/pietismul
luteran) numit de el şi: religiozitate B, drept singura religie
adevărată, privilegiată şi absolută; încununarea
religiozităţii. Aşa cum muzica lui J.S. Bach, un continuu Te
Deum, este de negândit fără credinţa compozitorului în
Dumnezeu, la fel de neconceput este opera lui Kierkegaard fără
credinţa în Hristos, fără inspiraţia continuă a muzei
divine.
Istoric,
creştinismul este adoptat în Danemarca sub domnia lui Harald Blaatand, nu
atât din motive religioase cât din interes politic. În anul 965 creştinismul
devine noua religie naţională a ţării. Pentru a nu mai
fi un simplu păgân fără
carte şi a se înrudi religios atât cu împăratul germano-roman
Carolingian cât şi cu Arhiepiscopia
Hamburg – Bremen, Blaatand înlocuieşte treptat religia nordică
tradiţională cu creştinismul. Puternicii aseni (zeii
nordici): Thor, Odin, Loke, Freja, Heimdal, care luptau contra şarpelui
Midgaard şi uriaşilor din Jøtunheim, sunt înlocuiţi de Hristos,
Jahve; misterele germanice/nordice sunt treptat abandonate, adepţii politeismului
vor fi, mai devreme sau mai târziu, convertiţi sau sigmatizaţi ca
fiind: păgâni, necredincioşi, apostaţi, satanişti, idolatri..
..Fr. Nietzsche, doar la două decade după moartea lui Kierkegaard
scrie cât este surprins de „lipsa de gust a raselor puternice din Nordul
Europei, care nu au respins barbarismul morbid al Bisericii creştine, pe Dumnezeul
celor slabi al monoteismului creştin... deşi ar fi trebuit să
termine cu acel produs bolnăvicios şi sleit de bătrâneţe al
decadenţei.” Un Christ insultat, scuipat, biciuit, răstignit;
inferior - afirmă Nietzsche – budismului; o tradiţie considerată
de Nietzsche de o sută de ori mai realistă, mai veridică şi
mai obiectivă.
Religiozitatea „generală”, A, este o religiozitate
naturală, ne/pre-creştină. A este ades: politeistă /
mistică / socratică / păgână, oarecum naivă. Religiozitatea
A nu ştie ce este paradoxul, nu este bazată nici pe o doctrină
religioasă scrisă (în Noul Testament, Tora sau Coran), nici pe un
punct de plecare/început istoric temporal; individul A îşi închipuie
că are eternitatea în sine, că se poate chiar contopi (asemeni isihastului)
mistic cu divinitatea, prin rugăciune, mantra, sau asceză. Trecerea
de la A la B se face printr-un salt.
Religiozitatea creştină, B, este – pt.
SK - religia absolută. Marele ei merit fiind acela de a considera că omul
este născut păcatos, este neadevăr şi rob al păcatului
de la natură. Religiozitatea B
poate deveni („denatura” în) religiozitate A când creştinismul instituţionalizat,
(Biserica), credinţa creştină veritabilă devine un talmeş-balmeş
de umanism şi iubire a aproapelui; sau când biserica / preotul preferă
bunurile pământeşti (preoţeşti) martiriului şi ideii
de imitatio Christi. Religiozitatea
B este monoteistă, crede – ca
Iudaismul şi Islamul - într-un singur (Dumne)zeu/Yahve creator. Kierkegaard
consideră religiozitatea B mai avansată, mai puternică
şi superioară religiozităţii „generale”, păgâne, A.
Criticul danez Georg Brandes (contemporan lui SK) afirmă
- în eseul: „Radicalism Aristocratic” asupra lui Fr. Nietzsche - printre altele,
că individul religios B al lui SK se deosebeşte radical de individul
autentic al lui Nietzsche. Prin faptul că, cel dintâi, nu este o
personalitate liberă, el este doar aparent eliberat. Devenind creştin
adevărat (B) insul kierkegaardian (afirmă Brandes) se poate „alege
într-adevăr pe sine”; el va rămâne însă veşnic
răspunzător în faţa lui Dumnezeu, a păstorului, în care va
trebui să creadă necondiţionat şi căruia va trebui
să i se supună şi să-i dea ascultare.
b/4 Stadierne = Stadiile (vieţii)
Individul parcurge, cfr. SK, trei stadii (de dezvoltare)
în decursul vieţii sale. Stadiul estetic, etic şi cel religios.
- Stadiul estetic
este, într-un fel: „o lungă, imensă şi lucidă dereglare a
sensurilor” (cum recomanda Arthur Rimbaud odată). Tânărul estet este
rob, ca şi cum, al principiului freudian al plăcerii. Stăpânit de
dorinţa de a satisface cerinţele sinelui el se înfruptă lacom din
nectarul senzualităţii, frumosului, al artelor. Hedonist, egoist,
iubitor de frumos şi plăceri, estetul zboară ca un fluture de la
o senzaţie la alta; fie aceasta amoroasă, olfactivă, vizuală,
artistic-estetică. Schimbă lejer, ca un Don Juan, o
fetişcană pentru alta, fără să ţină cont dacă
lezează pe cineva, fără să ştie sau să îl
intereseze deosebirea dintre bine şi rău, fără să simtă
remuşcări. Îi place să bea o cafea bună, să fumeze un
trabuc aromat, să asculte o operă de Mozart, să vadă un
balet clasic sau un spectacol burlesc; evită orice este neplăcut. Aceste
trăiri sporadice, întâmplătoare, devin cu timpul - odată
consumate - anoste, plictisitoare, încetează de a mai procura plăcere,
îl deprimă, îl duc la spleen şi disperare. Ironia sorţii îl determină să
treacă la stadiul etic.
- Stadiul etic, este al omului (familist), „integrat
în societate”. Al cetăţeanului care respectă legile, codul matrimonial,
constituţia; el îşi iubeşte familia, aproapele şi înţelege
să deosebească absolut între binele şi răul social; se va feri
să facă rău. În momentul
în care, ajungând treptat la „maturitate”, legile şi contractul social încep
să pălească, să-şi piardă înţelesul, când cunoaşterea omenească devine, în
ochii insului, brusc mărginită, el face saltul în stadiul religios,
devine, via umor, religios.
- Stadiul religios este stadiul în care individul matur
devine conştient că este şi spirit; el observă - aidoma celor
spuse de Hamlet lui Horaţio - că: „mai multe-s pe pământ
şi-n cer decât închipuie filozofia.” Pierzând încrederea în cele
lumeşti, omul religios începe să privească lumea cu teamă
şi neîncredere şi să se simtă ursit oarecum veşniciei,
Absolutului, cărora li se va supune – de acum încolo – total. Pentru a putea urma porunca divinităţii
insul se detaşează treptat de legile şi etica omenească, ca
să poată iubi – în virtutea absurdului - un singur Dumnezeu, pe
Hristos. Deşi continuă să trăiască în timp, el începe să
existe cu adevărat abia în clipa în care devine subit îngrijorat de
soarta lui în veşnicie.
III
GLOSAR
|
absondre/afsondre
(at) |
a izola,
despărţi |
|
Abstracto,
in |
în general |
|
Accesorium
(lat) |
amănunt,
bagatelă |
|
Adskillelse |
dezbinare,
separare |
|
Adspredelse |
relaxare,
distracţie |
|
Advarsel |
înştiinţare,
prevenire, somaţie |
|
Afdøen fra |
a muri
întru, renunţa la ..vremelnicie, (a fi mort faţă de.) |
|
Affald |
renunţare,
cedare |
|
Afgjørelse |
decizie,
hotărâre |
|
Afgørende |
hotărât,
decisiv, categoric, ferm |
|
Afhandling |
dizertaţie
(scrisă), teză |
|
afkaste (at) |
a respinge, refuza, a
se descotorosi |
|
Aflad |
iertare (a
păcatelor), indulgenţă |
|
Aflukke |
cotlon,
ungher |
|
Afsides |
izolat,
periferic |
|
Afsindig |
dement,
smintit, alienat mental |
|
afskaffe
(at) |
a
desfiinţa, lichida |
|
Afskyet |
urât (de
cineva) |
|
afsværre
(at) |
a se
lepăda |
|
agte paa
(at) |
a se gândi
la |
|
agtsom (paa) |
atent (la) |
|
ahne (at) |
a bănui |
|
Ahnen/Anelse |
presimţire |
|
Aldeles |
cu/întru
totul, de tot |
|
Allehaande |
tot felul, fel de fel |
|
allermindste
(ikke det..) |
câtuşi
de puţin, deloc |
|
Almene (det) |
universalul |
|
Almueskole |
şcoală
primară |
|
alterere
(at) |
a altera,
schimba |
|
Alvor(en) |
seriozitate(a),
serios(ul) |
|
Analogon
(gr) |
analogie,
proporţie |
|
Andethed/Anderleshed |
alteritate, diferenţă |
|
Anfald |
atac, asalt |
|
Anfægtelse
(A), (anfechtung, ger) |
aproximativ: "a-şi face scrupule" |
|
Anfægtelse
(B), (peirasmos, gr) |
aproximativ:
ispită (divină), tribulaţie |
|
Anger |
(po)căinţă,
regret |
|
Angest (A) |
(intraductibil!) aprox:
nelinişte, strâmtorare,
anxietate |
|
Angest (B) |
sens biblic: frică, temere,
înfricoşare |
|
angive (at) |
a revela,
dezveli |
|
angre (at) |
a regreta, a se (po)căi |
|
Anledning |
prilej,
ocazie |
|
Anlæg |
(pre)dispoziţie,
talent, aptitudine |
|
Anmaselse |
tupeu,
impertinenţă, importunitate |
|
Anmasselse |
exigenţă,
pretenţie |
|
Anmeldelse |
anunţ,
comunicat; recenzie |
|
Ansich, (an
sich, ger) |
în sine, pentru sine (Kant) |
|
Anskrig |
strigăt
(de alarmă), alertă |
|
Anskuelse |
concepţie,
vedere, viziune |
|
Anslag
(bringe i) |
a considera (lua în consideraţie), a ţine cont |
|
Anstrengelse |
efort |
|
Anstrængelse
(yderste) |
efort (suprem), strădanie,
osteneală, (extenuare) |
|
Anstrængt |
(s)forţat |
|
Anstød |
obstacol,
ofensă, şoc (bibl: piatră de poticnire) |
|
antage (at) |
a presupune, fi de părere |
|
anvende sin tid
(at) |
a-şi
petrece vremea |
|
anvise (et
sted) |
a repartiza, hotărî,
rândui (un loc) |
|
Arbejde |
muncă,
trudă, lucrare |
|
Artig |
prietenos,
bine crescut |
|
Arvesynd |
păcat
strămoşesc |
|
Attraa (A) |
poftă,
râvnă, dorinţă |
|
Attraa (B) |
atracţie,
"magnetism" |
|
Autopsi (gr) |
a vedea/se convinge
cu ochi proprii |
|
bag Øret
(noget) |
(ceva) plănuit, calculat, intenţie (ascunsă) |
|
Bagtrappe |
scară
de serviciu, secretă |
|
barmhjertig |
milos(tiv) |
|
Barmhjertighed |
îndurare,
milostenie |
|
barnagtig |
pueril |
|
Barneværk |
joc de
copii, fleac |
|
barnlig |
copilăros |
|
bebude (at) |
a vesti,
propovădui, grăi |
|
Bedrag |
înşelătorie,
amăgeală |
|
bedrage (at) |
a
înşela |
|
Bedrager |
impostor |
|
bedaare (at) |
a trage pe sfoară/induce
în eroare înşela |
|
bedaare/besnakke
(at) |
a fermeca, impresiona
/ deruta, seduce |
|
beedige det |
a (se) jura
că |
|
Befordring |
avansare,
înaintare în grad |
|
begavet |
înzestrat,
talentat |
|
Begivenhed |
întâmplare,
eveniment |
|
Begjær |
dorinţă,
poftă, jind |
|
Begreb |
concept,
idee, categorie; părere |
|
begribe (at) |
a pricepe, a vedea, înţelege |
|
behage (at) |
a face plăcere, a da satisfacţie |
|
behøringen/behørigt |
cum se
cuvine/face |
|
bekymre
(sig) (A) |
a se/te
îngrijora |
|
bekymre sig
(at) (B) |
a fi
îngrijorat (că..) |
|
Bekymring |
îngrjorare,
temere |
|
belyse (at) |
a elucida, clarifica |
|
belære (at) |
a şcoli, a da sfaturi |
|
beraabe (sig
paa) |
a face apel la, a lua
de martor, a invoca/recurge la |
|
beraadføre
(at) |
a
sfătui |
|
Besindelse |
chibzuială,
minte sănătoasă, cumpătare |
|
besindig |
întreg la
minte, cumpătat |
|
Beslutning |
hotărâre,
decizie |
|
besnakke
(at) |
a convinge,
îndupleca |
|
besnærende |
ademenitor |
|
bestandig |
permanent |
|
bestandigt |
consecvent |
|
bestedt |
plasat,
aşezat |
|
Bestemmelse
(A) |
determinaţie,
determinare, categorie |
|
Bestemmelse
(B) |
destinaţie,
hotărâre, definiţie, rost, destin, scop |
|
Bestemt(hed) |
precis(iune) |
|
bestikkende |
tentant,
atractiv, seducător |
|
betegne |
a ilustra |
|
betimeligen |
punctual, la
timp |
|
betragte |
a privi
atent, observa |
|
Betragter(en) |
observator,
contemplator(ul) |
|
Betragtning |
consideraţie,
vedere |
|
betrygge
(at) |
a asigura,
garanta |
|
betrygget |
calmat,
liniştit |
|
betræffende |
privitor la,
referitor |
|
betræffende |
referitor/privitor
la |
|
betrængt |
ameninţat,
critic, în pericol |
|
Betydning |
înţeles,
sens, însemnătate |
|
betænke (at) |
a gândi
bine, cumpăni |
|
betænkelig |
riscant,
îndoielnic, dubios |
|
betænkt |
luat în
consideraţie |
|
Beundring |
admiraţie |
|
Bevidsthed |
conştinţă,
conştiinţă |
|
bevise (at) |
a dovedi,
demonstra |
|
Bilyd |
sunet
secundar/bruiat |
|
Blaubart |
barbă
albastră |
|
Blendværk |
fantasmă,
himeră, nălucire, miraj |
|
blive
stående (at) |
a rămâne pe loc/înţepenit
(la) |
|
blæse (…) et
stykke |
a-i fi
indiferent, a i se fâlfâi |
|
Bonitet |
natură,
caracter, bunătate |
|
borneret |
cras, obtuz,
mojic |
|
Bornerethed |
obtuzitate,
mărginire |
|
bortkaste
(at) |
a respinge,
a se lepăda de |
|
briste (at) |
a plesni, crăpa,
a se sparge, fărâma |
|
Brudejomfru |
mireasă |
|
bruge tiden
(at) |
a
petrece/folosi timpul |
|
bryde
trætten (at) |
a pune capăt sfadei, controversei |
|
bygge paa
(at) |
a se baza/întemeia pe |
|
bærestens |
doar, numai |
|
Bæven |
(cu)tremur(ătură) |
|
Bølgepiger |
9
nimfe/zeiţe ale apelor - cfr. mit. Nordice |
|
Bøn |
rugăciune,
rugăminte |
|
Børs |
portofel |
|
christelige
Orthodoxie (den) |
ortodoxismul
creştin |
|
Christendom |
creştinism (paulinian monoteist),
religia creştină
|
|
Christenhed |
creştinătate
(geografică!, lumea (aşa numit!) creştină |
|
Climacus
(Johannes) |
Scărarul
(Ioan) |
|
Collision
(den autopathiske) |
coliziune (în care individul este el însuşi
implicat) |
|
commensurabel
derfor |
compatibil
cu |
|
Conceptionen |
conceperea,
însărcinarea |
|
Concretionen |
concretizarea |
|
Confinium |
confiniu,
hotar, zonă de trecere, tranziţie |
|
confundere
(at) |
a confunda |
|
consulere
(at) |
a consulta, cere sfat/părere |
|
Cotume |
cutumă,
obicei |
|
Creti og
Pleti |
Mitică
şi Costică; Popescu şi Ionescu, cetăţenii de rând |
|
Dannede (de) |
culţi
(cei) = hegelienii |
|
Dannelse |
cultură,
cultivare, carte |
|
der var i
Verden ogsaa Den |
va mai fi
trăit pe lume şi cineva |
|
Despekt |
dispreţ,
desconsiderare |
|
desto
værre/destoværre |
din păcate |
|
Discipel |
ucenic |
|
Discrimen
(lat) |
interval;
moment critic/decisiv |
|
Disjunktion
(A) |
contrazicere |
|
Disjunktion
(B) |
controversă,
neînţelegere |
|
distingvert |
distins,
pronunţat |
|
Distinktion |
distincţie,
deosebire |
|
dobbelt
Bevægelse |
mişcare
(negaţie) dublă |
|
docere |
a
dăscăli, a da sfat "de sus" |
|
Domestikker |
oameni de
serviciu |
|
Drift |
instinct,
imbold |
|
Drik
(hengivet til) |
băutură
(dedat băuturii) |
|
Drøm |
vis,
speranţă |
|
duelig |
potrivit,
nimerit, adecvat |
|
Dupplicitet |
echivocitate,
ambiguitate |
|
Dusin-Mennesker
|
oameni de
duzină |
|
Duusbroder |
persoană cu care ne tutuim, prin
"bruderşaft" |
|
Dyb
(svælgende) |
prăpastie/hău
(fără fund) |
|
Dybsind |
înţelegere
aprofundată |
|
Dynen til
Halmen (af) |
(din) lac în
puţ |
|
Dyrehaven |
parcul de
vânătoare/cerbi din Cph.; Jægersborg |
|
Dæggebarn |
copil
răsfăţat |
|
Døden |
moartea,
hârca/bătrâna cu coasa |
|
Døgenicht |
netrebnic,
om de nimic |
|
Dølgsmaal
(i) |
(în)
taină |
|
Daareanstalt |
casă de
nebuni |
|
Daarskab |
nebunie |
|
eenfoldig |
(om) simplu,
încrezător |
|
efterdi |
deoarece, întrucât |
|
efterfølge
(at) |
a
urma/imita: pilda, urma, poruncile |
|
Efterretning |
relatare,
informaţie |
|
Efterskrift |
epilog,
postfaţă |
|
eftertragte
(at) |
a râvni la |
|
Egenskab |
aptitudine,
calitate, atribut |
|
eksistere
(at) |
a exista,
deveni eu însumi = fiinţă
din nefiinţă |
|
Elevation |
înălţare,
promovare |
|
elskelig |
adorabil,
drăguţ |
|
Elsker |
iubit, amant |
|
elskværdig |
adorabil,
drăguţ |
|
Ende (am) |
la urma
urmelor |
|
endelig/Endelighed |
finit/finitudine |
|
enfoldig |
simplu la
minte, netot |
|
Enhed |
uniune |
|
enkelt eksisterende
Menneske |
individ
singular existent |
|
Enkelte
(det) |
individul |
|
Enkelte
(hiin) (A) |
insul,
individul concret |
|
Enkelte
(hiin) (B) |
omul de
spirit, singular, aparte |
|
entholde sig
fra |
a se reţine de la a |
|
Entrechat
(fr) |
entreşă,
salt de balet |
|
Erhvervelse |
dobândire,
achiziţionare, procurare |
|
Erindring |
(re)amintire,
(re)memorare |
|
Ethiske
(det) |
eticul (adultul integrat conştient în societate/familie/stat) |
|
Evighed |
veşnicie,
eternitate |
|
Evighedens
Bevidsthed |
conştiinţa
veşniciei |
|
Evne |
înzestrare,
aptitudine, capacitate, facultate |
|
existentiel |
existenţial |
|
Existents |
existenţă
(individuală, autentică) |
|
Existentsinderlighed |
lăuntricia
existenţei |
|
existere
(at) |
a exista |
|
existerende |
existent |
|
Existerende
(den) |
persoana
existentă /care există |
|
Expectoration |
expectoraţie; a recunoaşte, a-şi
uşura pieptul |
|
ex-sistere |
a apărea,
ieşi la iveală,
a se prezenta |
|
exsistere
(lat) |
a se ivi/arăta, apărea, rezulta, lua naştere |
|
falder … paa |
născoceşte,
inventează |
|
Falkeblik |
ochi de
şoim |
|
fanget |
capturat,
captat |
|
fare fort
(at) |
a continua |
|
fastholde
(at) |
a sprijini,
corobora |
|
fastholde
(at) |
a
susţine, stărui, insista |
|
fatte (at) |
a
înţelege, sesiza |
|
fatte sig
(at) |
a înţelege, a se considera
/ a se linişti |
|
fattig |
sărac,
banal |
|
Filteri |
amestec,
mişmaş |
|
fingeret |
simulat |
|
fjantet |
neserios |
|
flaut |
ruşinos,
jenat |
|
flye (at) |
a evita |
|
for
sokratisk |
pre-socratic |
|
Foragt/foragtet |
dispreţ/dispreţuit |
|
forarge (at) |
a şoca,
ofensa, vexa |
|
Forargelse |
ofensă,
indignare (la adresa incomprehensibilului) |
|
Forargelse
(bibelsk) |
piatră/pricină
de poticnire (sens biblic) |
|
Forbillede |
pildă,
exemplu, ideal |
|
Forbindtligheder |
politeţe,
bune maniere |
|
Forborgne
(det) |
(ceva care este) disimulat, camuflat |
|
Forbrydelse |
faptă
rea, nelegiuire |
|
Forbryder |
răufăcător,
tâlhar |
|
Fordoblelse/Reduplikation |
dedublare,
duplicare |
|
fordre (at) |
a impune,
pretinde |
|
fordre (at) |
a revendica,
necesita, reclama |
|
Fordring
(tidens) |
imperativul,
exigenţa (epocii, vremii) |
|
Foredrag
(det paradox-religieuse) |
cuvântare/predică
creştină |
|
foredrage
(at) |
(a) ţine prelegeri,
discurs; a da lecţii
altora |
|
foretage
(at) |
a efectua |
|
Foretagende |
acţiune,
antrepriză, întreprindere |
|
forfaren/erfaren |
rutinat,
versat, experimentat |
|
Forfarenhed |
experienţă,
rutină |
|
Forfængelighed |
deşeretăciune,
vanitate |
|
forfærdelig |
îngrozitor,
înfricoşător, cumplit |
|
Forfærdelse
/ forfærdet |
spaimă,
frică / înspăimântat, îngrozit |
|
forfølge
(at) |
a
urmări, prigoni |
|
forfølget/forfulgt |
prigonit,
urmărit |
|
Forførelse |
seducţie |
|
forgængelig |
pieritor,
efemer, evanescent |
|
Forhold / i
Forhold til |
raport, relaţie / în raport cu, în ce
priveşte, relatat la |
|
forholde sig
til |
a lua
poziţie/atitudine |
|
Forhærdelse |
întărire,
înăsprire, consolidare |
|
Forjættelse |
cuvântul
Domnului, făgăduinţă |
|
forklare
(at) |
a explica |
|
Forklarelse |
transfigurare,
schimbare la faţă |
|
Forkleinelse |
bagatelizare |
|
forkynde
(at) |
a vesti,
propovădui, grăi |
|
Forkærlighed |
predilecţie,
preferinţă, aplicare la |
|
Forladelse |
iertare (a
păcatelor), clemenţă |
|
forlegen |
penibil,
jena(n)t |
|
forlige (at) |
a
împăca, împăciui, (bibl: a ispăşi, potoli) |
|
Forligelsescommission |
comisie de
litigiu/conciliere |
|
Forlængsel |
dor
lăuntric |
|
forløse (at) |
a slobozi,
mântui, (bibl: răscumpăra, izbăvi) |
|
formane (at) |
a mustra,
dojeni |
|
formaste sig |
a se
încumeta |
|
formastelig |
îngâmfat,
orgolios |
|
formeentligt |
pe cât se
pare, probabil |
|
formene (at) |
a împiedica |
|
formaa (at) |
a putea / fi capabil
de ceva |
|
Formaal |
obiectiv,
scop, ţintă |
|
Fornemhed |
trufie |
|
Fornuft |
judecată,
înţelepciune, raţiune, inteligenţă, bun simţ |
|
Fornærmelse |
ocară,
jignire |
|
fornødne |
necesare, de
cuviinţă |
|
Forord |
prefaţă,
cuvânt înainte |
|
Forpligtelser |
obligaţii |
|
forraade
(at) |
a divulga, da pe faţă |
|
forsage (at) |
a se lepăda |
|
forskruet |
sucit,
ciudat |
|
forskudt |
expulzat;
smintit, trăznit |
|
forskylde
(at) (A) |
a cauza,
pricinui |
|
forskylde
(at) (B) |
a se face
vinovat |
|
forskærtse
(at) |
a rata,
pierde |
|
forsmægte
(at) |
a lâncezi, suferi de
o boală, a fi la nevoie |
|
forsmaa (at) |
a nesocoti,
desconsidera |
|
forsone (at) |
a
împăca, împăciui, (bibl: a ispăşi, potoli) |
|
Forsoning |
ispăşire,
împăcare |
|
forspilde
(at) |
a irosi |
|
Forstand |
intelect,
minte, cuminţenie, înţelegere |
|
Forstand |
judecată,
pricepere |
|
forstandig |
(om) cu judecată,
înţelept, cumpătat, "în toate minţile" |
|
forstyrrende |
deranjant,
supărător |
|
Forstaaelse |
înţelegere,
sens |
|
forsvindende |
pieritor,
efemer, evanescent |
|
Forsyn |
pronie |
|
Forsøg |
încercare,
tentativă |
|
forsaavidt |
în
cazul/eventualitatea că |
|
forsaavidt |
într-un sens/privinţă/măsură |
|
Fortabelse |
pierzare,
pierzanie |
|
Fortale |
introducere,
prolog |
|
Fortjeneste |
merit |
|
Fortredenhed |
sfidare,
îndărătnicie, aversiune |
|
fortrøste
(sig) |
a se
încumeta |
|
fortrøste
sig til |
a
îndrăzni |
|
fortrøster
sig til |
se bazează/sprijină
pe |
|
Fortvivlelse |
disperare,
deznădejde |
|
Forudvidenhed |
preştiinţă,
presimţire |
|
forunderlig |
uluitor |
|
forvildet |
rătăcit,
dezorientat |
|
forvirre
(at) |
a
descumpăni |
|
Forvirring |
confuzie |
|
Forvisning |
certitudine |
|
forvisse sig
om (at) |
a se încredinţa,
asigura |
|
frastøde
(at) |
a respinge,
repugna |
|
frastødende |
respingător,
oribil |
|
frejdig |
încrezător |
|
Frelse |
mântuire |
|
frelse (at) |
a
izbăvi, salva, mântui |
|
Frelser |
izbăvitor,
mântuitor |
|
frembringe
(at) |
a produce,
crea |
|
Fremgangs
maade |
procedeu,
metodă, mod de abordare |
|
fremkomme
(at) |
a se
produce, rezulta |
|
fremme (at) |
a promova |
|
fremtræde
(at) |
a se prezenta, manifesta, apărea |
|
Friheden
(til at vælge sig selv) |
libertatea
(de a se alege pe sine) |
|
Frimodighed |
îndrăzneală,
francheţe |
|
Fripostighed |
tupeu,
impertinenţă, importunitate |
|
Fristelse |
tentaţie,
ispită |
|
Fritagelse |
dispensă |
|
Fritænker |
liber
cugetător |
|
from (at
være) |
pios, cucernic, evlavios ( a fi) |
|
Fromhed |
cucernicie |
|
fruentimmeragtigt |
femeiesc,
feminin |
|
Fruentimmerne |
femeile |
|
Fruentimmer-vrøvl |
baliverne
muiereşti |
|
Frygt |
frică,
spaimă |
|
Fuglekonge |
puşcaş de frunte (la un bâlci) |
|
Fuldkommenhed |
desăvârşire,
perfecţiune |
|
fuske (at) |
a face ceva de mântuială,
a fuşări |
|
Fyldestgørelse |
împlinire, desăvârşire,
satisfacţie |
|
Færdighed |
abilitate,
dibăcie, atribut |
|
Fødeland |
ţară
natală |
|
følger af
sig Selv (det) |
se înţelege/reiese de la sine, evident,
fără îndoială |
|
gabe herpaa
(at) |
a se holba
la |
|
Gebeet |
zonă,
regiune |
|
geberder |
maniere, comportare |
|
geile (at) |
a excita,
aţâţa |
|
Geist (ger) |
spirit |
|
Generalnævner |
numitor
comun |
|
Genius |
înger
păzitor |
|
gennemtrænge
(at) |
a (între)pătrunde, impregna |
|
gennemtænkt |
chibzuit,
cumpănit, analizat metodic |
|
geraade til
Skam (at) |
a face de
ruşine |
|
geraadet |
venit, sosit |
|
gesvindt |
iute,
superficial |
|
Gilding |
castrat |
|
give kjøb
(at) |
a se pleca/supune, a ceda |
|
Gjenfødelse |
renaştere |
|
Gjennemsigtighed |
transparenţă |
|
Gjentagelse |
repetare,
reluare |
|
Gjordemoder |
mamoşă |
|
gjækkelig |
înşelător,
amăgitor |
|
Gjæstebud |
invitaţie la masă (de prânz, seară) |
|
Gode (det) |
bine(le) |
|
Gode i vente
(et) |
un (lucru) bun în perspectivă |
|
Goldkalbs |
"viţel
de aur", personaj dintr-un vodevil (de J.L. Heiberg) |
|
gribe sig an |
a face tot
posibilul |
|
grunde (at
gaa til) |
a pieri, fi
distrus |
|
grunde over |
a chibzui
asupra |
|
grundet |
chibzuit |
|
Græciteten |
"grecitatea";
elenismul filozofic, poetic |
|
Grænse
Tilstand |
stare
limită |
|
guddommelig |
(dumne)zeesc,
divin |
|
Gudebarn |
fiu/copilul
lui Dumnezeu |
|
gudelig (at
være) |
cucernic, evlavios, pios (a
fi) |
|
Guden (i
tiden) |
zeul (în
timp) |
|
Gudsdyrkelse |
religie,
închinare, teism |
|
gudsfrygtig |
evlavios,
cucernic, temător de D-zeu |
|
gyselig |
înfiorător,
cutremurător |
|
gælder (det) |
principalul
(este) |
|
gaa til
Grunde (at) |
a pieri, fi distrus |
|
gaa ud! |
duceţi-vă/ieşiţi
în lume! |
|
gaa videre |
a merge mai
departe (cfr. Hegel "decât Descartes") |
|
gaaer videre |
îl depăşeşte, "merge mai
departe" (decât Descartes, Hegel..) |
|
Handel og
Vandel (i) |
în general,
deobicei |
|
Handlende
(person) |
persoană/om
activ/de acţiune |
|
Hanefjed |
cătinel, cătinel, (în pas domol) |
|
have travlt
(at) |
a fi ocupat / a-şi
face de lucru |
|
Hedenskab |
păgânism (elen; ne-creştin; ateist) |
|
heelbefaren |
încercat,
experimentat |
|
Hellig Aand |
duhul
sfânt(ul) duh |
|
Helvede |
gheenă,
iad |
|
Helvedestraffens
Evighed |
veşnicia
pedepselor iadului |
|
hemmelig |
ascuns,
tăinuit |
|
Hensigt paa
(i) |
în ce
priveşte |
|
Herlighed |
slavă |
|
Hexerie
(...) blind alarm |
mult zgomot pt. nimic
imic, alarmă falsă |
|
Higen |
nesaţ,
aspiraţie, dorinţă |
|
Himmeriget |
împărăţia
cerurilor |
|
hitte paa
(at) |
a recurge la, a născoci |
|
Hjemmelsmand |
chezaş,
garant |
|
Hjælp (ved
Hjælp af) |
graţie
(datorită, mulţumită) |
|
Hob/Masse |
gloată,
mulţime, turmă |
|
Hoimod |
vitejie |
|
hoitravende |
pretenţios,
prefăcut, afectat |
|
holde Bud
(at) |
a urma
poruncile |
|
holde fast
ved (at) |
a
păstra, păzi cuvântul, stărui asupra.. |
|
Hovedsagen |
lucrul
principal |
|
Humor |
umor (cât
şi: confiniu între sfera etică şi cea religioasă) |
|
Hvile |
repaos |
|
Hvile (at
finde) |
a afla
repaos, a se linişti |
|
hvile i sig
selv |
a se încrede
în sine |
|
Hviledag (at
finde) |
a avea/găsi/afla răgaz |
|
hvo |
cine |
|
Hykleri ,
(skinhellig) |
ipocrizie, (făţarnic) |
|
hæve (at) |
a suspenda |
|
hæve sig
(at) |
a se
suspenda |
|
höchstens |
cel mult |
|
høieste (i
sit) |
(în) cel mai bun caz |
|
høimodig |
curajos,
brav |
|
højmodig |
mărinimos |
|
højreværdig/velværdig |
sfinţia
sa |
|
høre med til
(at) |
a ţine,
face parte de |
|
høre op (at) |
a înceta (de) a mai fi, a se sfârşi |
|
høre til dem
(at) |
a face parte dintre cei, a aparţine
celor care |
|
Høstkarl |
cosaş,
"moartea"; omul/bătrâna cu coasa |
|
Haab |
speranţă,
nădejde |
|
haane (at) |
a urâ |
|
i færd med
(at være) |
(a fi) pe punctul de a |
|
idelig |
neîncetat,
necontenit |
|
ideligen |
constant |
|
ikkun |
numai, doar |
|
Illusion
(hildet i) |
(prins în
mreaja) iluziei |
|
Incognito |
deghizare, asumare de nume/titlu (fals) |
|
Indbildning |
închipuire, iluzie, vanitate, himeră, imaginaţie |
|
Inderlighed |
lăuntric(ul) |
|
Indesluttethed |
închidere/retragere
în sine, ascundere, izolare |
|
Indgreb |
intervenţie |
|
Indhold |
conţinut,
substanţă, materie |
|
indlade sig
(med Mennesker) |
a ieşi
(în lume, între oameni) |
|
indrømmes |
este/sunt
permis/e |
|
Indsigelse |
reprobare |
|
Indtrængen |
intruziune |
|
Indvending |
obiecţie |
|
Indvortes(hed) |
interior(itate) |
|
Indvaaner |
locuitor |
|
Indvaaner |
locuitor,
locatar |
|
indøve (at) |
a practica |
|
Indøvelse |
iniţiere,
instruire, introducere |
|
irettesætte
(at) |
a mustra,
dojeni |
|
Ironi |
ironie (cât
şi: confiniu între sfera estetică şi cea etică) |
|
Ironiker |
ironist,
persoană ironică |
|
Jadskværk |
lucru de
mântuială, fuşărit |
|
Janhagel |
gloata,
turma |
|
jordisk |
pământesc |
|
Jordrystelsen |
cutremurul
de pământ |
|
Justitsraad |
consilier
juridic |
|
Jødedom |
iudaism |
|
Kjeldermand |
om
fără carte, pivnicer |
|
kjendelig |
distinct,
vădit; identificabil |
|
kjendelig
paa |
semn de
recunoaştere |
|
Kjendetegn |
caracteristică |
|
Kjællingepræst |
persoană
răzgâiată, laşă |
|
Kjøn (det
faldne) |
omenirea
(după căderea în păcat) |
|
klog Kvinde |
femeie
înţeleaptă |
|
Klogskab |
judecată,
înţelepciune, pricepere |
|
Klokker |
cantor,
cântăreţ de biserică, clopotar |
|
Klosterbevegælsen
(A) |
mişcarea
monastică |
|
Klosterbevægelsen
B |
intrare la
mânăstire |
|
Kobold |
spiriduş |
|
kortelingen |
(pe) scurt |
|
Kræmmer |
băcan |
|
Kræmmersvend |
vânzător |
|
Kunststykke |
măiestrie,
capodoperă |
|
kæk og
stridslysten |
brav şi
pus pe harţă |
|
Kærlighd til
Gud |
iubire de
Dumnezeu |
|
kaad |
bine dispus,
jucăuş |
|
Labanstreger |
obrăznicii |
|
Land
(forjættet) |
ţara
(făgăduinţei) |
|
Landsoldat |
infanterist |
|
Langmodighed
/ Taalmodighed |
răbdare,
pacienţă |
|
langt fra at |
departe de
mine gândul de a |
|
langt fra
ikke |
deloc, în
nici un caz |
|
langweilig |
tras de
păr, plictisitor |
|
Lapseri |
comportament
obraznic, indolent, dandysm |
|
lattermild |
hazliu, ghiduş |
|
lavere
Naturer |
naturi
ordinare (josnice) |
|
legio |
mulţi,
nenumăraţi |
|
Lejlighed |
situaţie,
ocazie |
|
Lejlighed
(efter..) |
(când
apare/se iveşte) ocazia |
|
Levebrød |
funcţie,
ocupaţie, mijloc de trai, pâine zilnică |
|
levnet |
biografie |
|
Lidelse |
suferinţă,
boală |
|
Lidelse (at
bære) |
a suferi,
pătimi, răbda |
|
Lidenskab |
patimă |
|
lidt efter
lidt |
încet încet,
pe nesimţite |
|
ligegyldig |
indiferent,
nepăsător |
|
Ligelighed |
echilibru,
ponderaţie |
|
ligge i (at)
(A) |
a consta în |
|
ligge i (at)
(B) |
a rezida, fi inclus în |
|
Liigtaler |
cuvântări
ţinute la înmormântări |
|
Livs Indhold |
materia/esenţa
vieţii |
|
Livsanskuelse |
concepţie
de viaţă/viziune asupra vieţii |
|
Livsstraf |
pedeapsa cu
moartea |
|
Lod |
soartă,
ursită |
|
Losen |
motto,
parolă |
|
Lov |
lege |
|
loveprise
Gud |
a-l lăuda
pe Dumnezeu |
|
lovprise
(at) |
a
lăuda, slăvi |
|
lutter |
curat, pur
şi simplu (numai) |
|
Lykkens
Pamphilius (en) |
om norocos
(un); noroc porcesc |
|
Lyst |
poftă,
chef, plăcere(trupească) |
|
Lære |
învăţătură,
doctrină, dogmă |
|
Lærling |
învăţăcel,
ucenic |
|
Læseverden |
publicul
cititor, cititorii |
|
Løfte |
legământ,
jurământ, promisiune |
|
løfte (at) |
a ridica |
|
Løn |
(răs)plată,
recompenså |
|
Løndom (i) /
lønlig |
pe ascuns, în taină / tainic, secret |
|
Løsen |
parolă,
clişeu, "lozincă" |
|
mageløs
Opdagelse |
"descoperire
fără pereche", (ironie anti Grundtvig) |
|
Magt |
forţă |
|
Maieutikker |
practicant
al maieuticii |
|
martre (at) |
a martiriza,
căzni, tortura |
|
Maximum (i
sit) |
(în) cel mai bun caz |
|
Meddelelse |
comunicare,
informaţie, mesaj |
|
Medhustru |
ţiitoare |
|
Medhørende |
inerent |
|
Mediation, (Vermittlung,
ger) |
mijlocire, împăcare, concilierea
antitezelor, mediaţie |
|
Medviden |
părtăşenie,
complicitate |
|
Melancholi |
melancolie,
tristeţe |
|
Mellembestemmelse |
categorie/termen
intermediar (între 2 idei/concepte) |
|
Menighed |
parohie |
|
Menigheden |
enoria;
burghezia |
|
Menneske
(enkelt) |
individ
(anume), om singular |
|
menneskelig
talt |
omeneşte
vorbind, în limbaj religios |
|
Menneskeskikkelse |
chip/înfăţişare
de om |
|
Mester |
învăţător |
|
midt i |
în plinul,
toiul |
|
Misforhold |
dezacord,
disproporţie |
|
Misforstand |
înţelegere
greşită |
|
Misgerning |
fărădelege |
|
miskendt |
nerecunoscut |
|
mislig |
dubios,
precar, hazardat, nepotrivit |
|
Mislighed = misslichkeit (ger) situaţie delicată,
idee trăznită |
situaţie
delicată, hazardată, defect |
|
Mismod |
dezamăgire, mâhnire, (a fi) abătut |
|
Misundelse |
invidie,
pizmă |
|
Misviisning |
abatere (de la adevărata religiozitate) |
|
Mod |
curaj |
|
modsige(at)
/ Modsigelse |
a contrazice
/ contradicţie, contrazicere |
|
Moment |
element |
|
Morder |
ucigaş |
|
Muhammedanisme |
mahomedanism |
|
muligen |
poate,
probabil |
|
muligen |
posibil,
probabil |
|
Mulighed |
posibilitate |
|
Munkevæsen |
monahism |
|
mærkelig |
demn de
atenţie, interesant, ciudat |
|
mødig |
obosit |
|
Møje |
necaz,
angara, osteneală |
|
nagle (at) |
a pironi |
|
narre (at) |
a păcăli, trage
pe sfoară |
|
Narrestreg |
obrăznicie,
ghiduşie |
|
nidkær |
râvnă,
invidie, gelozie |
|
Nydelse |
plăcere |
|
Nytaars-present |
cadou de
anul nou |
|
Næringssorgen |
grija pâinii
de mâine |
|
nærmest |
mai ales |
|
Nød |
necaz,
nevoie |
|
Nødvendig(hed) |
necesar (necesitate) |
|
Nødværge (i) |
(în)
auto/legitimă apărare |
|
Naade |
îndurare,
milostenie |
|
naar |
dacă,
în caz că |
|
Offer |
jertfă,
ofrandă, victimă |
|
ofre (at) |
a jertfi,
aduce jertfă (tămâiere) |
|
omdanne (at)
/ omdannelse |
a preface, recrea, metamorfoza
/ transformare |
|
Omfang |
sferă,
teritoriu |
|
Omgang |
asociere,
legătură, cârdăşie |
|
Omphalo-psychitisk |
narcisist,
isihast, omfalopsihic |
|
Omraade |
sferă,
zonă |
|
omstrængt |
sforţat |
|
Omsætning |
tranzacţie,
transpunere |
|
Omsætning |
schimbare |
|
omvende (at) |
a converti, (bibl: a
se pocăi) |
|
Omvendelse |
convertire,
(bibl: pocăinţă) |
|
Onde/Ondskab |
rău(l)/răutate |
|
opbyggelig |
edificator,
constructiv / încurajator, înălţător |
|
Opfattelse |
părere,
punct de vedere |
|
opflamme |
a
înflăcăra |