Elenii (Platon) afirmă că adevărata cunoaştere este re-cunoaştere, re-amintire (anamnesis); că a cunoaşte adevărul este a îl recunoaşte.  Filozofia modernă, scrie Constantin Constantius (în numele lui Kierkegaard), ne învaţă că întreaga viaţă este o repetare, re-luare (gjen-tagelse). „Ce-ar fi viaţa dacă nimic nu s-ar repeta?”  La întrebarea: Ce este şi ce semnificaţie are repetarea? prezenta carte oferă trei răspunsuri, din partea celor trei personaje principale: 1) Constantin Constantius, oarecum cinicul povestitor al scrierii, 2) tânărul îndrăgostit, care a atras atenţia povestitorului prin a se îndrăgosti şi 3) fata de care este îndrăgostit acest tânăr. Repetarea pare a fi mai totuşi povestea dragostei nefericte nutrite de Constantius tânărului; nefericită datorită faptului că nu i-a fost recunoscută. Dezamăgit că nu era îndrăgostit cum şi-ar fi dorit (dragostea lui devenind de la început o amintire), iar că iubita lui nu se adapta instinctiv rolului distribuit ei, tânărul simte deznădejdea unui Iov, care pierzând totul şi reprimind în libertate totul, este prototipul repetării religioase.